Persoanele cu handicap sunt printre cele mai marginalizate categorii sociale din România. Viața acestora este una complicată, cu multiple greutăți fizice, iar statul nostru face foarte puține lucruri pentru a le ușura existența. Se poate spune cu certitudine că a avea handicap fizic, în România, este perceput de cei mai mulți oameni cu a avea probleme psihice.
1. În primul rând, lipsa banilor. Cele mai multe persoane cu dizabilități sunt condamnate la sărăcie, iar statul nu face nimic pentru a-i scoate din această situație. Ajutorul financiar de 600 de lei, la cei cu handicap grav, pare o glumă proastă din partea autorităților române. Nu are rost să vorbim de banii primiți de cei cu gradul 2 sau 3, care sunt mai puțini. Nevoile persoanelor cu handicap sunt mult mai mari decât ale unei persoane normale, deoarece au nevoie de tot felul de medicamente și suplimente pentru o viață cât de cât normală.
2. Infrastructura adecvată. În România, infrastructura nu este adecvată pentru persoanele cu dizabilități. Nimeni nu se gândește la faptul că acești oameni au nevoie de rămpi care să le faciliteze intrarea în diferite instituții și magazine sau pur și simplu pentru a merge pe trotuare. Foarte multe dintre rămpile instituțiilor publice sau private sunt realizate pentru a scăpa de amenda autorităților și sunt imposibil de folosit.
3. Indiferența oamenilor. Empatia pare să lipsească din ce în ce mai mult în societatea românească. Atunci când cineva are o problemă pe stradă nimeni nu îi sare în ajutor, iar acest lucru este valabil nu numai pentru persoanele cu handicap.
4. Handicapul fizic, văzut ca handicap psihic. Există foarte mulți oameni care consideră că persoanele cu handicap fizic au și probleme psihice. Un lucru total eronat, însă este adevărat faptul că cei mai mulți dintre copiii cu o dizabilitate fizică nu au parte de cea mai bună educație. De altfel, statul, în afara faptului că face o reclamă la televizor în care îndeamnă să nu existe discriminare, nu ajută cu nimic tinerii cu astfel de probleme.
5. Legea îi condamnă la sărăcie. Legea din România care stipulează drepturile persoanelor cu handicap este realizată de politicieni, iar persoanele cu handicap nu votează, în mare parte, astfel că nivelul acestora de trai este ultima problemă a demnitarilor. Potrivit legii în vigoare, o persoană cu handicap grav nu primește drept de muncă, chiar dacă are un intelect de geniu. Practic, oamenii sunt condamnați la sărăcie fără să aibă nicio vină.
Foto: Pexels.com
