Din dorința oamenilor adulți de a răspunde într-o manieră frumos ambalată întrebărilor curioase ale copiilor, a apărut mitul berzei, pasărea despre care se spune că aduce bebeluși. Totuși, unde își are originea legenda berzei?
În Grecia Antică, berzele erau asociate cu furatul copiilor, după ce zeița Hera şi-a transformat rivala într-o barză, iar femeia-barză a încercat să-i fure copilul. În mitologia romană, barza era un simbol al norocului, dragostei şi fertilității.
Hans Christian Andersen (1805-1875) are însă un aport esențial în popularizarea legendei prin opera sa. Scriitorul suedez a dat viață fabulei „Berzele” („The Storks”), în secolul al XIX-lea, o poveste scurtă în care berzele dintr-un sat sunt hărțuite de un băiețel și, drept răzbunare, păsările îi aduc familiei băiețelului un bebeluș mort la ușă. În aceeași poveste, un alt băiețel pe nume Peter, care a preferat să nu le agreseze pe păsări, a primit în dar un frățior și o surioară.
Au existat vreodată castele înconjurate de apă în care se aflau crocodili înfometați?
Comportamentul natural al berzelor ajută, totodată, la înțelegerea asocierii lor cu fenomenul aducerii pe lume a beblușilor. Berzele sunt considerate păsări foarte atașate de parteneri. Se pare că unele exemplare au același partener o viață întreagă. Din cele mai vechi timpuri se credea că apariția unei berze pe acoperișul unei case însemna că familia respectivă va avea, curând, un copil.
De-a lungul anilor, secolelor și generațiilor, mitul s-a răspândit, iar astăzi este cea mai facilă explicație pe care un părinte i-o oferă unui copil, atunci când cel mic vrea să afle modul în care a venit pe lume.
Foto: pexels.com
