Biserica Domnească din Curtea de Argeș ascunde unul dintre cele mai fascinante mistere ale istoriei noastre medievale. Timp de generații, istoricii și publicul larg au fost convinși că somptuosul mormânt descoperit în nava bisericii aparținea lui Vlaicu Vodă (Vladislav I), domnitorul sub care Țara Românească a cunoscut o înflorire economică și culturală remarcabilă.
Însă, tehnologia modernă și analizele ADN recente au spulberat această certitudine, scoțând la iveală o poveste mult mai complexă.
În anul 1920, în timpul unor lucrări de restaurare conduse de arhitectul Dumitru Berechet, a fost scos la lumină un mormânt intact, neprofanat, cunoscut de cercetători sub numele de Mormântul 10.
Ceea ce i-a uimit pe arheologi a fost fastul vestimentației celui înhumat:
O tunică de mătase purpurie, bogat brodată cu fir de aur.
O pafta (cataramă) din argint aurit, de factură occidentală, reprezentând un castel medieval.
Inele de aur cu inscripții misterioase.
Perle și accesorii care indicau un rang nobiliar extrem de înalt.
Datorită contextului istoric și a locației mormântului, s-a concluzionat rapid că acesta nu putea fi decât Vlaicu Vodă, ctitorul bisericii. Voievod al Ţării Româneşti timp de 13 ani, Vlaicu Vodă este primul domnitor român care a emis monede şi în timpul căruia au avut loc primele conflicte româno-turceşti. Acesta a urcat pe tronul Ţării Româneşti în anul 1364. De altfel, Vlaicu Vodă este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365.
Decenii mai târziu, în 2012, o echipă multidisciplinară de cercetători români a inițiat proiectul „Geneza genofondului populației române”, coordonat de Dr. Beatrice Kelemen. Scopul a fost prelevarea de probe biologice din rămășițele pământești pentru a stabili descendența voievodului.
Rezultatele au fost șocante:
Vârsta nepotrivită: Analiza antropologică a arătat că cel înhumat a murit la o vârstă mult prea tânără pentru a fi Vlaicu Vodă, care a domnit până la o vârstă mai înaintată.
Originea genetică: Analiza ADN-ului mitocondrial (linia maternă) a relevat că „Prințul de la Argeș” avea o mamă de origine occidentală, cel mai probabil din spațiul german sau central-european.
Cronologia: Datarea cu Carbon-14 a plasat momentul decesului undeva între anii 1340 și 1350, deci înainte ca Vlaicu Vodă să urce pe tron (1364).
Dacă nu este Vlaicu Vodă, cine este bărbatul înveșmântat în mătase și aur? Istoricii oscilează acum între două ipoteze majore:
Un fiu necunoscut al lui Basarab I
Cea mai plauzibilă variantă este că mormântul aparține unui fiu al întemeietorului Basarab I, care a murit înaintea tatălui său. Acesta ar fi beneficiat de o educație și o vestimentație influențată de curțile cavalerești din Occident, explicând astfel prezența paftalei de tip gotic.
O rudă apropiată a lui Nicolae Alexandru
O altă teorie îl indică pe un membru al familiei domnești din generația imediat următoare descălecatului, posibil un frate al lui Nicolae Alexandru sau un fiu al acestuia din prima căsătorie (cu Maria Lackfy, de origine maghiară/occidentală).
