Când ne gândim la orașe dispărute, primul nume care ne vine în minte este Atlantida, misteriosul continent despre care se crede că a stat la baza marilor civilizaţii ale lumii.
Există însă și locuri care au dispărut de pe hartă în ultimul secol, fie abandonate de locuitori din cauza războaielor, fie în urma migraţiilor sau chiar distruse fiind de mari dezastre naturale. Așezările dispărute au devenit, astfel, adevărate capsule ale timpului, care păstrează încă urme ale civilizaţiilor demult apuse.
Țările din spațiul carpato-danubiano-pontic au trecut de-a lungul anilor printr-un continuu proces de dezvoltare. În timp ce noi așezări erau create cu scopul de a satisface nevoile populației dintr-o anumită zonă, într-o anumită perioadă, alte așezări dispăreau de pe fața pământului pentru totdeauna.
Este și cazul câtorva localități românești a căror dispariție a stârnit interesul locuitorilor din ţara noastră, dar şi a multor istorici, arheologi şi chiar aventurieri.
Una dintre aceste așezări este Ester. În timpul stăpânirii otomane, aceasta era situată în mijlocul Dobrogei, pe drumul care unea Bazargicul (actualul Dobrici) de Isaccea, prin Adamclisi și Babadag.
Dupa cum scrie adevărul.ro, cea mai veche atestare documentară a oraşului datează din anul 1538 și apărea în jurnalul expediţiei sultanului Soliman Magnificul, îndreptată împotriva lui Petru Rareş, scrie T. Mateescu în Revista Pontica. „Cu acest prilej, oastea turcească, străbătând Dobrogea, a trecut pe drumul de la Sutkoy la Babadag şi printr-o localitate numită Istrabaghi. S-a considerat că semnificaţia ar fi 《grădină》 sau 《podgorie》 şi de aici istoricii au considerat că se află în faţa unei neaşteptate menţionări a celebrei aşezări antice Histria”.
Cele mai multe informații se știu însă de la Evliya Celebi, un istoric, geograf și scriitor turc. Pasionat de călătorii, acesta a lăsat moștenire pagini întregi de consemnări despre locurile și despre obiceiurile întâlnite în cei 40 de ani în care s-a preumblat prin teritoriile Imperiului Otoman la mijlocul sec al XVII-lea.
La întoarcerea sa de la Babadag la Constantinopol, Celebi vorbește despre un oraş numit Astabad sau Istrabad ori Ester Abad. Și în acest caz s-a spus că este vorba tot despre străvechea cetate, cuvântul Isterabad în care apare componentul persan abad (n.n. – oraş) însemnând oraşul Istria.
Potrivit aceleiași surse, oraşul pomenit de Evliya Celebi se afla însă pe drumul principal al Dobrogei care, în general, corespunde cu actuala şosea ce merge la Babadag. Pe acel drum se găsea şi Ine-han Ceşmesi, situat mai la nord, ca şi Kara Muratli (actualul Mihail Kogălniceanu) şi Carasu. Călătorul turc nu vorbeşte însă de ruine, care se află la Histria, ci de vestigii antice.
Cele mai multe informaţii despre acest loc au rămas însă de la Evliya Celebi. Acesta îl descria în anul 1652 ca pr un oraş „kasaba“ ţinând de plasa Babadag. Situat la poalele unui deal, așezarea avea grădini, podgori şi în jur de 1.500 de case frumoase, cârciumi, circa 200 de prăvălii, un azil şi multe biserici.
Cinci ani mai târziu, Celebi trece din nou prin Ester, pe care îl numeşte de această dată Ister, făcând precizarea că era un oraş important, locuit de raiale. El atesta, din nou, caracterul creştin al acestei aşezări urbane.
În secolul XVIII, Ester apare în cele două hărţi ale lui Guillaume de I’Isle, din 1703, sub numele de Vistuar. Sub forma Vistuar apare oraşul şi în harta „Turkey in Europe”.
În 1709, suedezul Michel Eneman ajunge într-un „mic oraş creştin“ denumit Wister, carw era situat dincolo de Babadag. Lucrările cartografice prilejuite de războiul ruso-turc (1828-1829) consemnează la rândul lor localitatea Ester, sub denumirea de Wister şi Visteri.
În 1850, Ion Ionescu de la Brad a notat satele care nu mai existau şi Visteri şi îl plasează aproape de râul Casimcea. În însemnările lui, localitatea apărea ca fiind locuită de tătari.
După Primul Război Mondial, satul Ester a rămas un simplu cătun şi s-a desfiinţat, iar vatra sa a fost inclusă în hotarul satului Pazarlia, astăzi Târguşor, mai scrie Adevărul.ro.
Foto: Wikipedia
