Octavian Goga (1881-1938) rămâne una dintre figurile paradoxale ale culturii și politicii românești. Poet de o sensibilitate aparte, apreciat pentru versurile sale pline de patos național și pentru evocarea vieții rurale, Goga a fost în același timp un politician marcat de antisemitism virulent, ceea ce face ca moștenirea sa să fie una controversată. Totuși, acesta a rămas în istorie ca fiind Primul Ministru nazist al României.
Debutând la începutul secolului al XX-lea, Goga s-a afirmat rapid ca o voce puternică a generației sale. Versurile lui, impregnate de tristețe, de dorul pământului natal și de suferința țăranului transilvănean, au fost elogiate de critici și au ajuns să fie considerate o expresie autentică a românismului. Mulți îl pun alături de George Coșbuc atunci când se vorbește despre „poeții neamului”. În 1905 primește premiul Academiei Române pentru volumul „Poezii”, iar popularitatea lui crește vertiginos.
După Unirea din 1918, Goga s-a implicat tot mai mult în viața politică. În anii ’30 a devenit lider al Partidului Național Creștin, formațiune cu un program explicit antisemit. Retorica sa politică s-a radicalizat, alimentând ura și discriminarea față de evrei, pe care îi considera o primejdie pentru „puritatea națională”. Această orientare l-a apropiat de mișcările de extremă dreaptă care câștigau teren în toată Europa interbelică.
Ajuns prim-ministru al României în decembrie 1937, Goga a rămas în funcție doar 44 de zile, dar a apucat să adopte legi antisemite ce au exclus zeci de mii de evrei din viața publică și economică. În această perioadă, Octavian Goga s-a referit la cei 500.000 de evrei fără cetățenie drept „evrei vagabonzi pe care nu-i putem considera cetățeni români”.
Moartea sa, din anul 1938, a fost urmată de funeralii naționale. Avea 57 de ani când a suferit un accident vascular. Deși se bucura de respectul multor români pentru opera sa literară, extremismul său politic a fost vizibil și în felul în care a fost comemorat. Conform mărturiilor epocii, Goga a fost înmormântat purtând pe piept zvastica, simbolul nazist care între timp devenise emblema extremismului european. Această imagine concentrează perfect contradicția unei personalități cu două fețe: pe de o parte poetul excepțional, pe de altă parte politicianul antisemit, atras de ideologii întunecate.
SARA de Octavian GOGA
Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată,
Floarea-soarelui pe câmpuri
Pleacă fruntea-ngândurată.Zarea-și picură argintul
Pe ovezele de aur,
Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.Codrul cântăreții-și culcă,
Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă.S-a oprit trudita moară,
Doarme apa la irugă,
Răzimat pe coate-adoarme
Un cioban întins pe glugă.Doarme cerul și pământul
Într-o dulce-mbrățișare…
Doar izvorul mai tresaltă
Ca un sân de fată mare.
