Mit sau adevăr? În cazul unui accident rutier, viteza impactului este cea la care se blochează acum vitezometrului?

Este o scenă clasică în reportajele de știri de la accidentele rutiere grave: camera video face un zoom dramatic pe bordul distrus al unei mașini, arătând acul vitezometrului „încremenit” la 140 km/h. Concluzia imediată a spectatorului este clară: „Iată viteza impactului!”. Dar cât de mult adevăr științific există în această imagine și cât este simplă coincidență sau mecanică defectuoasă?

Verdictul specialiștilor: MIT (în cele mai multe cazuri)

Deși ideea că vitezometrul se blochează automat în momentul impactului pentru a „depune mărturie” pare logică, realitatea tehnică este mult mai complexă. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, poziția acului după un accident nu reprezintă viteza exactă a impactului.

De ce se mișcă acul în timpul coliziunii?

Pentru a înțelege de ce acest „martor” este nesigur, trebuie să ne uităm la cum funcționează mașina în acele fracțiuni de secundă:

1. Forța de inerție

Vitezometrele analogice (cu ac) funcționează pe bază de arcuri și mecanisme delicate. În momentul unui impact violent, forța gravitațională ($G$) acționează asupra tuturor componentelor. Această forță poate propulsa acul spre o valoare mult mai mare sau mai mică decât viteza reală, pur și simplu prin șoc mecanic, înainte ca acesta să se blocheze.

2. Pierderea alimentării electrice

Majoritatea mașinilor moderne folosesc vitezometre electronice. Acul este mișcat de un motoraș electric „pas cu pas”. Când bateria se deconectează sau cablurile sunt secționate în timpul impactului, acul se oprește instantaneu acolo unde se află.

• Problema: Dacă șoferul a frânat violent înainte de impact, mașina a pierdut deja viteză, dar acul s-ar putea să nu fi avut timp să se sincronizeze cu cel electronic cu viteza de la roată înainte ca electricitatea să dispară.

3. Patinarea roților

Vitezometrul măsoară rotația transmisiei sau a roților. Dacă în momentul impactului mașina se află în aer (după ce a lovit un dâmb) sau roțile patinează în gol pe iarbă ori gheață, acul va indica o viteză mult mai mare decât viteza reală de deplasare a vehiculului față de sol.

Unde se află adevărul? „Cutia neagră” a mașinii

Dacă vitezometrul analogic ne poate induce în eroare, investigatorii de accidente au la dispoziție un instrument mult mai precis: EDR (Event Data Recorder).

Majoritatea mașinilor fabricate după anul 2010 sunt echipate cu acest modul (adesea integrat în computerul airbag-urilor). Acesta înregistrează parametri critici cu câteva secunde înainte și în timpul impactului:

• Viteza reală a vehiculului (via senzori ABS/VSS).

• Poziția pedalei de accelerație.

• Dacă a fost acționată frâna.

• Unghiul volanului și utilizarea centurii de siguranță.

  Când poate fi totuși util vitezometrul?

• Există situații rare în care acul lasă o urmă fizică pe cadranul vitezometrului, numită „shadow mark” (o urmă de frecare sau un transfer de material cauzat de șocul violent). Experții criminaliști pot analiza aceste urme sub lumină ultravioletă pentru a vedea unde s-a produs presiunea maximă, dar chiar și așa, datele sunt coroborate cu urmele de frânare de pe asfalt și distrugerea structurală a vehiculului.

  Așadar, data viitoare când vezi o fotografie cu un vitezometru blocat la o viteză astronomică, privește-o cu scepticism. De cele mai multe ori, este rezultatul haosului mecanic din timpul coliziunii, nu o măsurătoare de precizie. Singura viteză de impact care contează cu adevărat este cea pe care o putem preveni prin prudență și respectarea limitelor legale.

Foto: Pexels.com