Potcovitul este un meșteșug vechi, practicat în urmă cu zeci de ani, în care sunt folosite ciocanul și nicovala pentru producerea potcoavelor, care ulterior se prind pe copita calului.
La momentul actual există păreri pro și contra despre potcovirea cailor sau nepotcovirea lor. Pe de o parte sunt adepții cailor potcoviți argumentând importanța potcoavelor pentru sănătatea acestora. În schimb, de cealaltă parte, susținătorii libertății calului, cer ca animalul să poată alerga liber, nepotcovit. Aceștia atrag atenția asupra problemelor circulației sangvine pe care le pot avea patrupedele din cauza potcoavelor.
Șchiopătarea este una dintre cele mai des întâlnite probleme în urma cailor cărora li se potcovesc mult mai devreme copitele. De regulă, un durata medie de viață a unui cal este de 30 de ani, asta în funcție și de săbătatea și condițiile în care trăiește. Meșteșugul potcovitului este o meserie moștenită din generații și dusă mai departe cu simț de răspundere. În zilele noastre, meșterii potcovari se găsesc într-un număr destul de mic, de obicei prin satele de la țară, acolo unde locuitorii au cai atât pentru munca la câmp cât și pentru a se deplasa.
„Lumea a îmbătrânit, iar tineretul nu se mai ocupă. Nu se mai ocupă din cauză că asta-i viaţa, au plecat în afară, nu-i mai interesează. Eu continui fiindcă ţin la tradiţie. Meseria asta am pornit-o din 1985, am fost ucenic la Glăjărie, unde am învăţat meserie. Moşu (bunicul – n.r.) a murit la 92 de ani şi mi-a zis să nu desfiinţez meseria. Acum nu mai am cu cine să mai lucrez. Am doi băieţi, dar nu le place. Nu pot să îi oblig. E o muncă mai grea, miroase, dar mie îmi place. (…) Un potcovit de nou durează cam 3 ore, făcut de la zero. Se face din platbandă, făcut, tăiat din pană colţurile, pregătim totul dinainte. La potcovitul de iarnă punem widia pe el. Sunt cai care umblă şi vara cu potcoave de iarnă, dar nu toţi caii rezistă la aşa ceva. Cei mai slabi în copite nu rezistă, trebuie să le pui de vară. Sunt cai care nu sunt deranjaţi, pot să meargă oricând şi cu cele de iarnă, potcoava are durabilitate mare şi rezistă”, spune Ioan Călin Husar, potcovar din tată-n fiu.
Mustangii, caii sălbatici din America de Sud trăiesc în libertate, în preerile nepopulate de om și în herghelii foarte mari. Caii sălbatici care trăiesc în libertate în Nevada, în ciuda faptului că parcung zilnic distanțe foarte lungi, aveau copitele într-o stare foarte bună, fără a fi nevoie să fie potcoviți.
” Nu pot să zic exact câţi cai potcovesc pe an, dar nu sunt chiar foarte mulţi. Un cal se potcoveşte cam în două ore şi jumătate, depinde cum stă la potcovit. Dacă stă bine, e bine, dacă stă rău, e foarte rău, trebuie să ducem muncă de lămurire şi durează mai mult. Te mai sfădeşti cu ei, dar îi dovedesc pe toţi, că nu mi-e frică de ei. Potcoava trebuie prinsă bine. Dacă nu o prinzi cum trebuie, nu ţine, iar caii aceştia lucrează la pădure, nu stau în grajd. Fac activitatea asta din pasiune, ca să menţin vie o tradiţie, fiindcă oamenii au nevoie de potcoave pentru cai” mai adaugă Ioan Călin Husar.
Pentru a putea face trecerea de la potcovirea la nepotcovirea cailor, proprietarul trebuie sa aibă mare grija de cal, atât prin asigurarea unor condiții bune de adaptabilitate cât și verificarea periodică stării copitelor. Caii care sunt ținuți nepotcoviți trebuie îngrijiți atent pentru menținerea picioarelor sănătoase. Calul are nevoie de libertate și de mișcare zilnic. Dacă proprietarul își ține calul închis și nu-l lasă să se plimbe măcar 3 km,starea și sănătatea calului nu va fi niciodată una bună.
Foto: Pexels.com
