Multe dintre preparatele pe care le comandăm relaxați la restaurant sau le pregătim acasă poartă nume de regine, generali, balerine sau actrițe. În spatele fiecărei rețete se ascunde o poveste fascinantă despre omagii regale, orgolii de bucătar sau întâmplări din culisele marilor restaurante.
În vara anului 1889, Regina Margherita a Italiei a vizitat Napoli împreună cu Regele Umberto I. Pizzeirul Raffaele Esposito de la Pizzeria Brandi a fost chemat să creeze ceva special pentru suverană. El a pregătit o pizza simplă, ale cărei ingrediente reflectau culorile drapelului italian proaspăt reunit: roșii (roșu), mozzarella (alb) și busuioc (verde). Încântată de gust, regina i-a trimis o scrisoare de mulțumire, iar Esposito a botezat preparatul în cinstea ei.
Muschiul de vită învelit în duxelles de ciuperci, prosciutto și aluat foietaj poartă numele lui Arthur Wellesley, primul Duce de Wellington și eroul care l-a învins pe Napoleon la Waterloo în 1815. Se spune că ducele era extrem de pretențios cu mâncarea, iar bucătarul său personal a creat acest preparat sofisticat pentru a-i satisface gusturile exigente. O altă teorie spune că aluatul rumenit aducea aminte de cizmele din piele purtate de duce.
Acest desert lejer din bezea crocantă la exterior și moale la interior, acoperit cu frișcă și fructe proaspete, a fost creat în anii ’20 în cinstea balerinei ruse Anna Pavlova, în timpul turneului ei din Australia și Noua Zeelandă. Ambele țări își dispută originea rețetei, însă un lucru e cert: bucătarul a vrut ca textura aerată a bezelei să imite fusta din tutu și lejeritatea cu care dansa balerina.
Auguste Escoffier, supranumit „regele bucătarilor și bucătarul regilor”, a fost fascinat de vocea sopranei australiene Nellie Melba după ce a văzut-o interpretând opera Lohengrin la Londra. În 1892, Escoffier a creat pentru ea un desert din piersici poșate în sirop de vanilie, așezate peste un pat de înghețată de vanilie și stropite cu un coulis de zmeură proaspătă.
Mâncarea a fost inventată la Roma în 1908 de către Alfredo di Lelio. Soția sa, Ines, își pierduse pofta de mâncare după nașterea primului lor copil. Pentru a o ajuta să-și recapete puterile, Alfredo a amestecat paste proaspete din ou cu o cantitate generoasă de unt de calitate și parmezan ras fin, creând un sos cremos, fără strop de smântână. Preparatul a devenit faimos internațional după ce actorii de la Hollywood Douglas Fairbanks și Mary Pickford au mâncat la restaurantul lui din Roma.
Tarta răsturnată cu mere caramelizate poartă numele surorilor Stéphanie și Caroline Tatin, care patronau un hotel în Lamotte-Beuvron, Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Povestea spune că Stéphanie, fiind obosită, a lăsat merele cu zahăr și unt să se ardă ușor pe foc. Pentru a salva desertul, a pus aluatul deasupra tăvii și a băgat totul la cuptor, iar la final a răsturnat tarta pe o farfurie. Rezultatul a fost un succes instantaneu.
