Sistemul bancar este un sector fără de care o economie nu poate exista și funcționa. Băncile au apărut încă din cele mai vechi timpuri, odată cu dezvoltarea comerțului. Primele atestări ale acestor instituții au apărut în Mesopotamia, la civilizația sumeriană, una dintre cele mai vechi din istoria omenirii.
Unii istorici consideră însă că primele instituții asemănătoare cu băncile au apărut cu 20 de secole înainte de Iisus Hristos. Templele din perioada babiloniană au avut rolul unor bănci, dar din cauză că nu existau banii schimburile comerciale se făceau între mărfuri.
Sistemul bancar de pe aceste meleaguri are o istorie îndelungată și ar fi apărut încă din Antichitate. Istoricii și arheologii au descoperit 50 de tăblițe cerate în minele de aur ale Daciei din timpul împăratului Traian. 25 dintre acestea s-au păstrat integral, iar tăblița cu numărul 13 prevedea realizarea unui sistem bancar. Textul de pe tăbliță a fost scris în 28 martie 167, la Deusera, o localitate situată în apropiere de Alburnus Maior (actuala localitate Roșia Montană).
Vremurile au trecut, lumea s-a schimbat, iar comerțul a modificat din temelii societatea. Datele istorice arată că în anul 1834 a fost înființată o bancă comercială cu scopul de a facilita operațiuni de depozit, de scont și de transfer. Sistemul bancar românesc a fost modernizat de personalitățile marcante ale istoriei noastre, printre care și Nicolae Bălcescu, care, în anul 1851, a elaborat un proiect de înființare a unei bănci ipotecare și de scont.
Prima bancă modernă din România a fost înființată în anul 1866, în Capitală, și s-a numit Banca Națională București. În Transilvania, băncile au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea și erau subordonate sistemului bancar austro-ungar, în timp ce în Moldova prima astfel de instituție a fost înființată în anul 1857, la Iași.
Banca Națională a României a luat naștere în anul 1880 și a fost înființată după modelul celei din Belgia. Potrivit datelor istorice, capitalul acesteia a fost la început de 30 de milioane de lei. BNR a fost banca centrală a țării și în primii 10 ani a trebuit să apeleze la credite externe pentru a putea supraviețui pe piață. Drept urmare, toate băncile existente pe teritoriul țării au fost privatizate, deoarece statul intrase în incapacitate de plată și nu putea să le susțină pe toate.
Începând cu secolul al XX-lea numărul băncilor din România a început să crească substanțial, însă Primul și Al Doilea Război Mondial au adus la un regres al sistemului bancar. Ca atare, Banca Națională a României a decis să mute tezaurul băncii la Moscova, ajungând acolo în data de 21 decembrie 1916. Din păcate, cea mai mare parte a acestuia nu a mai fost recuperată niciodată.
Perioada interbelică a fost una cu puternice crize economice, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial România a intrat sub influența URSS-ului, iar întreagă economie a devenit una controlată de stat, inițiativa privată fiind desființată. Potrivit ifncredit.ro, singurele instituții bancare rămase au fost Banca Națională, Casa de Depuneri și Consemnațiuni, Casa de Economii și Cecuri Poștale, dar și întreprinderile bancare care s-au înființat printr-o convenție specială între statul român și un stat străin.
După căderea comunismului, în anul 1989, în țara noastră pe lângă BNR au mai fost înființate patru bănci:
În prezent, sistemul bancar din România este unul solid, cu reguli clare unde capitalul străin are o pondere importantă în economia românească.
Foto: bnr.ro
