Chiar și cele mai obișnuite dispozitive din lumea noastră trebuiau inventate de cineva. De exemplu, ștergătorul de parbriz. Poate părea greu de imaginat o lume fără ștergătoare de parbriz, dar a existat una și Mary Anderson a trăit în acea lume.
În anul 1902, Anderson a vizitat orașul New York. Sara-Scott Wingo, rectorul Bisericii Episcopale Emmanuel din Richmond, Virginia, și stră-stră-nepoata lui Anderson nu a cunoscut-o pe Anderson, dar povestea invenției i-a fost transmisă.
Wingo spune că în timp ce Anderson mergea cu tramvaiul într-o zi de iarnă în care ningea, „A observat că vatmanul trebuia să iasă și să curățeze continuu parbrizul”.
Bineînțeles, asta a provocat întârzieri și a făcut-o pe Anderson să se întrebe: dacă ar exista un fel de lamă care ar putea șterge parbrizul fără a-l face pe conducăto să iasă din vehicul?
Anderson s-a întors la Birmingham, a făcut o schiță a dispozitivului ei și a scris o descriere a acestuia. Apoi a solicitat un brevet.
Cererea de brevet descrie modul în care ștergătorul trebuia să fie acționat de un mâner din interiorul autovehiculului și să fie ușor de demontat, „fără afecta aspectul obișnuit al mașinii pe timp frumos”, conform limbajului brevetului.
Cererea a fost depusă la 18 iunie 1903. La 10 noiembrie 1903, Oficiul de Brevete al Statelor Unite a acordat brevetul Anderson numărul 743.801 pentru dispozitivul de curățare a geamurilor.
Wingo spune că stră-stră-mătușa ei a încercat să stârnească intersul firmelor producătoare pentru fabricarea acestui dispozitiv în industria emergentă a autovehiculelor, dar nu a reușit nimic. O scrisoare de la firma Dinning și Eckenstein este una dintre bunurile prețioase ale lui Wingo.
„Dragă doamnă”,
Vă confirmăm primirea scrisorii dvs cu referire la vânzarea brevetului dumneavoastră. În replică, regretăm să afirmăm că nu considerăm că are o valoare comercială care ar justifica întreprinderea vânzării sale”
Wingo nu știe cu siguranță de ce invenția lui Anderson nu a mers niciodată nicăieri, dar bănuiește că ar fi putut fi din cauză că Anderson era o femeie independentă.
„Nu avea tată; nu avea soț și nici nu avea fiu. Și lumea a fost condusă de bărbați pe atunci”, a declarat Wingo.
Mary Anderson nu a fost genul de femeie care s-ar fi lăsat zdrobită de respingeri. A trăit încă 50 de ani, suficient de mult pentru a vedea ștergătoarele de parbriz devenind omniprezente.
Cu siguranță, realizările lui Anderson sunt foarte importante pentru Wingo și familia ei. Dacă Anderson nu a obținut bani pentru invenția ei, cel puțin ea a primit în cele din urmă un credit. În 2011, a fost introdusă în Inventors Hall of Fame.
Foto: Wikipedia, Pexels.com
