Toată lumea știe că Elveția are de mai bine de două secole statutul de țară neutră. Și acest lucru este în interesul marilor puteri. Dacă ar izbucni un război nuclear, Elveția este dotată cu buncăre care pot găzdui aproape întreaga populație a țării, aproximativ 8 milioane de oameni. Totuși, ce s-ar întâmpla dacă ar fi atacată de o mare putere armată?
Dacă ar izbucni un conflict armat, Elveția, deși are o armată redusă, ar putea să blocheze accesul terestru în țară pentru că tunelele și multe dintre autostrăzi sunt dotate cu tuburi de oțel ce pot fi ridicate la o simplă apăsare de buton.
Ba mai mult, arborii au fost plantați de-a lungul autostrăzilor astfel încât să poate fi tăiați pentru a bloca drumurile. În Alpii Elveției au fost construite baze militare și la poalele lor au fost ridicate depozite și buncăre pentru tancuri.
Toate podurile din Elveția sunt dotate cu niște „cutii pentru bombe” și pot fi prăbușite la pământ în câteva secunde, dacă situația o cere. Astfel, Elveția ar deveni impenetrabilă dacă ar fi atacată terestru.
Elveția este o țară prietenoasă, în care oricine se poate plimba în voie atâta timp cât respectă regulile. Din punct de vedere cultural, există patru grupuri de limbi și, ca turiști, pe măsură ce înaintezi prin Elveția, te simti ca și cum ai vizita patru țări: Italia (în Ticino), Germania (în Zurich), Franța (la Geneva) și un descendent unic al Imperiului Roman (în Grisons).
Elveția are o democrație directă și de-a lungul vremii a ales o poziție de neutralitate față de politica lumii. Poziţia neutră a acestei țări a fost stabilită, în mod oficial, în urmă cu aproape 200 de ani.
În lume mai există și alte state care au o astfel de atitudine, precum Irlanda, Austria sau Costa Rica, însă Confederaţia Elveţiană este cea mai veche şi cea mai respectată dintre ele.
Deși istoria Elveției moderne poate fi considerată că începe în anul 1848, când Confederatia Helvetica a devenit un stat federal, istoria Confederației Elveției ca o uniune de cantoane relativ autonome începe cu circa 600 de ani mai devreme, făcând această țară una dintre cele mai vechi republici din lume care există neîntrerupt de la fondarea ei din 1291 și până astăzi.
Primele încercări de stabilire a neutralităţii au fost făcute imediat după Bătălia de la Marignano, o luptă pe care soldații slab pregătiți elvețieni au pierdut-o în faţa francezilor, în anul 1511. Atunci, s-a hotărât ca ţara să nu îşi mai manifeste dorinţa de expansiune, ci, din contră, să se menţină pentru totdeauna în graniţele proprii.
Statutul neutru al elveţienilor a fost stabilit definitiv la sfârşitul Războaielor Napoleoniene, când marile puteri europene au ajuns la concluzia că o Elveţie neutră ar fi în beneficiul tuturor și ar putea contribui la stabilizarea situaţiei în regiunile de graniţă dintre francezi şi habsburgi. În anul 1815, în timpul Congresului de la Viena este semnată declaraţia internaţională prin care se stabilea ,,neutralitatea perpetuă” a statului elveţian.
Elveția este o țară mică situată pe platourile Alpilor, între Italia, Franţa, Germania şi Austria. Deși este înconjurată de vecini puternici cu tendințe expansioniste, de mai bine de 500 de ani, elveţienii şi-au păstrat independenţa, refuzând totodată să se implice într-un conflict militar cu alte state. Nici cele două războaie mondiale nu le-a afectat statutul de neutralitate.
Elveția nu a aderat la Uniunea Europeană sau la NATO, dar, în schimb, face parte din rândul ţărilor ONU începând cu anul 2002. Cu toate acestea, în Elveţia, bărbaţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani li se cere să efectueze un stagiu militar obligatoriu de 300 de zile.
Foto: Pexels.com
