Marin Preda a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români. Un opozant frecvent al regimului comunist, Marin Preda, era unul dintre puținii români care avea ocazia să călătorească în afara României. Există o poveste potrivit căreia Marin Preda ar fi fost invitat să mănânce o maimuță. Singura problemă? Animalul era un pic… viu.
În anul 1957, tânărul Marin Preda, care avea la acea vreme 35 de ani, pleacă pentru prima dată din țară. Se spune că destinația ar fi fost o țară asiatică, cel mai probabil, China.
Ajuns într-un restaurant, romancierul şi-a exprimat dorinţa de a mânca ceva deosebit, o mâncare care „să fie şi bună și rară”. Iniția, scriitorul a primit antreuri, apoi chelnerii au pus de o parte şi de alta a mesei, câte o frapieră. În prima dintre frapiere se aflau puse la rece sticle de vin şi de apă minerală. În a doua, care era, de fapt, soi de cutie, se afla prinsă o maimuţă al cărei cap ieşea în afară. Maimuţica avea capul ras şi era imobilizată. Pe cutie se aflau un ciocănel mic de metal şi încă un obiect asemănător cu o furculiţă.
E adevărat că existau fast-food-uri acum 2.000 de ani? Ce mâncare se servea?
„Maimuţa mi-aţi adus-o să mă distreze?”, a întrebat cu naivitate Marin Preda. „V-am adus un meniu specific”, a replicat chelnerul. Ce trebuia să facă scriitorul? Cu ajutorul ciocănelului să spargă ușurel capul maimuţei, iar cu furculiţa să îndepărteze oasele craniului, încât creierul să rămână descoperit. Pe creier urma să presare piper, sare şi un alt condiment specific zonei. Totul se amesteca apoi cu lingura şi urma să fie savurat, acompaniat de vin și apă minerală.
Cel mai probabil, scriitorul a refuzat să mănânce „specialitatea”, dar a fost destul de șocat încât să povestească întâmplarea la revenirea în România.
Creierul proaspăt de maimuță este considerat a fi unul dintre cele mai scârboase feluri de mâncare la nivel mondial. Acest fel de mâncare este extrem de scump și a fost interzis în China în urmă cu câțiva ani. Totuși, mai sunt zone pe Glob unde specialitatea poate fi gustată.
