După Revoluția din anul 1989, ani de-a rândul, București, capitala României, s-a confruntat cu apariția câinilor maidanezi. Cu greu au reușit bucureștenii să scape de patrupede. Totuși, Bucureștiul nu a fost singurul oraș din România ce s-a confruntat cu o invazie de animale. După anul 1830 și până în 1910, Ploieștiul era invadat de „bagabonți râmători”, adică porci.
La jumătatea anilor 1800, în Ploiești, un oraș situat la 60 de kilometri de București, locuiau atât italieni cât și francezi sau unguri. Printre aceștia, porcii umblau liberi prin mahalalele orașului. Și erau mulți. Extrem de mulți. Și nu făceau altceva decât să râme pe ulițe și să facă pagube însemnate în curțile oamenilor.
În anul 1834, mai mulți locuitori din Ploiești reclamau autorităților prezența porcilor: „în cuprinsul pieţei oraşului, o mulţime de râmători care nu puţină pagubă şi stricăciune pricinuiesc. (…) râmătorii pot scoate din morminte oasele părinților noștri”.
Măsuri serioase s-au luat abia în anul 1871 când pompierii au început să prindă și să omoare animalele. Așa cum se întâmplă în România, procedura era greu de urmat. Aceștia erau obligați să întocmească referate despre porcii hoinari prinşi, prin care aprobau vânzarea cărnii. Banii obținuți pe carne mergeau la bugetul local.
Ulterior, au apărut și hingherii de porci care au început să prindă necuvântătoarele.
Porcii au fost exterminați definitiv în preajma declanşării Primului Război Mondial (1914-1918), atunci când oamenii nu găseau deloc de mâncare și erau nevoiți să mănânce ce aveau la îndemână.
De ce Ploiești era denumit „Orașul lui ‘Ce bei’?”
De multe ori, nehotărârea unei persoane este amendată cu formularea „o întorci ca la Ploiești”, atunci când aceasta nu este hotărâtă într-o anumită privință. Expresia cu pricina a rămas de ani buni în memoria colectivă și este în strânsă legătură cu faptul că orașul Ploiești era și este un important nod feroviar din România.
Se pare că totul ar fi început cu trenurile care veneau de la București, se îndreptau spre Transilvania și erau nevoite să oprească în gara orașului Ploiești, acolo unde locomotiva era decuplată de garnitură. Ulterior, locomotiva intra pe o linie de manevră și era întoarsă pe o placă turnantă, acționată manual de către angajații CFR ai acelor timpuri.
Apoi, aceeași locomotivă era cuplată la celălalt capăt al garniturii, astfel că ultimul vagon al trenului venit din Capitala României devenea brusc primul. În mod amuzant, spre surprinderea călătorilor, trenul o lua brusc în direcție inversă când pleca spre destinația finala și „o întorcea ca la Ploiești”.
