Gabriel Garcia Marquez este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din istorie. Opera „Un veac de singurătate”, prima a scriitorului, are o poveste fascinantă. Sunt puțini cei care știu că laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din anul 1982 nu a avut nici măcar bani să-și trimită manuscrisul la editură.
La începutul anului 1966, Gabriel Garcia Marquez avea 39 de ani și o ducea din ce în ce mai greu din leafa de ziarist. Pentru a face față cheltuielilor, Marquez a fost nevoit să-și ducă Opelul alb la un parc de automobile. Acesta s-a întors acasă cu o sumă frumușică și cu regretul că trebuie să se despartă de mașină. Dar, și acești bani s-au terminat și Marquez și soția sa Mercedes au început să amaneteze lucruri de prin casă.
Astfel, aceștia au dus la amanet radioul, televizorul, frigiderul și ceva bijuterii. Ce mai rămăsese de amanetat? Uscătorul de păr, blenderul cu care prepara mâncarea copiilor, dar şi radiatorul electric al scriitorului.
În luna august, Gabriel Garcia o însoţea pe Mercedes la poștă pentru a expedia manuscrisul „Un veac de singurătate” la Buenos Aires, la editură. Pachetul avea 490 de pagini dactilografiate și expedierea lui costa 88 de pesos. Din păcate, cei doi nu aveau decât 50 de pesos și ar fi putut trimite astfel doar jumătate de carte. Lucru care s-a și întâmplat. Ce au făcut ulterior?
S-au întors acasă, au amanetat radiatorul, uscătorul de păr şi blenderul, au revenit la poştă şi au trimis şi cea de-a doua tranşă. Când au ieşit pe uşa oficiului poștal, Mercedes s-a întors spre soţul ei şi i-a spus: „Hei, Gabo, acum nu mai rămâne decât ca manuscrisul să fie bun”.
Și a fost. Romanul „Un veac de singurătate”, intitulat inițial „Manuscris”, a fost vândut în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Romanul fost tradus în 35 de limbi și este astăzi una dintre cele mai traduse și citite cărți în limba spaniolă.
