Întrucât Dunărea este la cel mai jos nivel din ultimii zeci de ani, Reactorul 2 al Centralei Nucleare de la Cernavodă ar putea fi oprit controlat în dimineața zilei de 13 august, a anunțat marți Nuclearelectrica conform digi24.ro. Decizia vine ca o măsură strict preventivă de siguranță nucleară, însă ridică semne mari de întrebare cu privire la stabilitatea rețelei electrice și la securitatea energetică a țării. Totuși, ce se va întâmpla dacă centrala se oprește definitiv?
Centrala Nuclearelectrică (CNE) Cernavodă folosește reactoare de tip CANDU 6, care utilizează apa grea ca moderat și agent de răcire primar, iar apa din Dunăre ca agent secundar de răcire pentru condensatoarele turbinelor.
Pentru a funcționa la capacitate maximă (aproximativ 1.400 MW cumulati pentru ambele unități), centrala are nevoie de un debit constant și de o adâncime minimă a apei la punctul de captare din Canalul Dunăre-Marea Neagră. Când cota Dunării scade sub pragurile critice (de regulă sub cota de 0 metri la mira hidrometrică Cernavodă):
Capacitatea de pompare scade: Pompa de circulație a apei de răcire nu mai poate aspira volumul necesar fără riscul de a introduce aer sau sedimente.
Temperatura apei crescute: Apa puțină se încălzește mai rapid, reducând eficiența schimbului termic în condensator.
Măsuri graduale de siguranță: Se aplică proceduri stardardizate: mai întâi reducerea puterii uneia dintre unități, urmată de deconectarea controlată de la rețea dacă cota apei continuă să scadă.
Oprirea unui reactor nuclear nu înseamnă un „întrerupător stins instantaneu”, ci un proces complex, extrem de reglementat și monitorizat de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN).
Reducerea treptată a puterii: Unitatea 2 își scade sarcina de la 100% la 50%, permițând calibrarea parametrilor termici.
Deconectarea de la SEN: Reactorul este decuplat de la rețeaua națională de înaltă tensiune.
Mentinerea stării de „stabilitate rece”: Chiar și după oprirea reacției de fisiune în lanț, combustibilul nuclear continuă să genereze căldură de dezintegrare. Pomparea apei de răcire continuă la un debit redus, utilizând sisteme auxiliare de rezervă.
Un singur reactor de la Cernavodă acoperă aproximativ 10% din consumul național de energie electrică. Pierderea Unității 2 lasă un gol imediat de circa 700 MW în rețea.
Dacă seceta persistă și cota Dunării atinge pragul extrem care obligă și oprirea Unității 1, România pierde dintr-o dată 20% din producția națională de energie electrică de bandă (energie constantă, disponibilă 24/7, indiferent de vreme).
Efectele unei opriri totale pe termen scurt sau mediu sunt majore:
Energia nucleară este una dintre cele mai ieftine surse de energie din rețea. Dispariția a 1.400 MW de energie ieftină va fi compensată prin pornirea centralelor pe gaze naturale sau cărbune, ale căror costuri de producție (plus certificatele de CO₂) sunt semnificativ mai mari. Acest lucru va împinge prețurile pe Piața pentru Ziua Următoare la niveluri de vârf.
Fără Cernavodă și cu o producție hidroelectrică deja afectată de secetă, România devine net importatoare de energie. În orele de vârf de consum (seara și dimineața), rețeaua va fi nevoită să tragă cantități masive de energie din țările vecine (Ungaria, Bulgaria, Ucraina), crescând presiunea pe interconexiuni.
Centralele nucleare asigură stabilitatea frecvenței din sistem. Fără energia de bandă furnizată de Cernavodă, SEN devine extrem de sensibil la variațiile neprevăzute ale producției eoliene și solare. Dacă vântul nu bate și soarele nu strălucește, acoperirea consumului va depinde exclusiv de termocentrale și hidrocentrale de acumulare.
În scenariul extrem în care importurile nu pot acoperi deficitul din piață, Dispeceratul Energetic Național (DEN) va fi obligat să activeze planurile de avarie, cerând marilor consumatori industriali (combinate chimice, fabrici de aluminiu, producători de oțel) să își reducă activitatea pentru a evita panajele generalizate (blackout).
Pe termen scurt, remediul depinde de natură și de lucrările de decolmatare ale ANAR. Dragarea senșalului navigabil și a canalelor de acces la priza de apă poate câștiga câțiva centimetri decisivi la cota apei.
Pe termen lung, proiectele de modernizare ale CNE Cernavodă prevăd adaptarea sistemelor de captare la noile realități climatice, inclusiv sisteme suplimentare de pompare la adâncime și lucrări hidrotehnice de stabilizare a pragurilor pe Dunăre.
Situația actuală demonstrează că schimbările climatice și perioadele prelungite de secetă severă nu mai sunt doar probleme de mediu, ci au devenit riscuri directe la adresa securității energetice și naționale.
