Strânsul mâinii este un obicei universal și cea mai răspândită formă de salut. Prin strânsul mâinii, oamenii se pot saluta, își pot exprima recunoștința sau pot încheia un acord. Totuși, de unde vine acest obicei de a da mâna și care au fost primii oameni ce au procedat astfel?
Strânsul mâinii este un ritual practicat în multe dintre culturile universale. Acest obicei a fost practicat inițial în Grecia Antică încă din secolul al V-lea î. d. Hr. Se pare că grecii şi ulterior romanii foloseau această practică pentru a se asigura că celălalt nu ţine în mână arme sau obiecte pe care doreşte să le ascundă. Astfel, gestul era un simbol al egalității și al încrederii reciproce.
Cine a fost, de fapt, „Noroc”? De ce nu e bine să zicem „Hai, noroc!”
Mai există o versiune potrivit căreia obiceiul datează de la regii babilonieni care strângeau mâna uneia dintre statuile ce reprezentau zeii, pentru a fi creat transferul de putere de la zeu la rege.
George Washington (1732-1799) este unul dintre cei mai cunoscuți președinți ai Statelor Unite ale Americii. Acesta a rămas în memoria colectivă și pentru obiceiurile ciudate pe care le avea. De exemplu, Washington nu strângea mâna celor cu care se întâlnea și prefera să plece direct. Acesta nu considera strânsul mâinii a fi un obicei diplomatic.
De unde vine expresia „o întorci ca la Ploiești”?
În zilele noastre, atingerea mâinilor este un salut extrem de popular printre politicieni. Deseori, aceștia se țin strâns de mână în timp ce zâmbesc aparatului de fotografiat. În codul bunelor maniere se specifică faptul că persoana cu funcție mai înaltă se va oferi prima să strângă mâna. În plus, după salut, mânile trebuie balansate de două ori înainte de a fi retrase.
