De unde vine expresia „N-am un sfanț”? Ce era sfanțul?

Cui nu i s-a întâmplat măcar o dată să rămână fără bani? Tuturor. Atunci când unul dintre noi rămâne fără bani obișnuiește să spună: „N-am un sfanț”. Deși expresia a fost folosită de străbunicii, bunicii și părinții noștri, sunt puțini cei care știu ce a fost, de fapt, sfanțul.

Din generație în generație s-a perpetuat expresia „N-am un sfanț” care este sinonimă cu „Sunt lefter” sau „N-am niciun ban”. De unde vine expresia?

De ce moneda românească se numește „leu”? De unde vine denumirea de „leu”?

De unde vine expresia „N-am un sfanț”?

Se pare că pe la începutul anilor 1800 circula prin țările Românești moneda austriacă numită zwanziger, echivalentul a doi lei. Numele ei adoptat de către români a fost sfanțul de argint. De aici provine expresia „Nu am niciun șfanț”.

Am putea să trăim fără bani? Cum ar arăta viața fără valoroasele bancnote?

Câți bani primeau călăii români? Cum era remunerată fiecare execuție în funcție de „dificultate”?

La fel a fost „românizat” și leul. Istoria leului românesc începe în secolul al XVII-lea. La acea vreme, în principatele române se foloseau talerii olandezi ca monedă de schimb, care mai purtau și denumirea de „löwenthaler”. Moneda „löwenthaler” avea gravată pe partea din spate un leu rampant. Din cauza pronunției dificile și a desenului de pe monedă, românii au adoptat banul și i-au dat denumirea de… „leu”. Simplu, nu?

Curiozități despre bancnotele românești

• Cinci personalităţi de pe bancnote au legături strânse cu județul Prahova. Caragiale s-a născut acolo, George Enescu, Nicolae Iorga și Nicolae Grigorescu au locuit în județul Prahova, iar Aurel Vlaicu a decedat în comuna Bănești din Prahova;
• Fiecare bancnotă din România are 11 elemente de siguranță, astfel: Cerneala care îşi schimbă culoarea, filigranul, banda iridiscentă, firul de siguranţă, elementul de suprapunere, microtextul, imprimare vizibilă în lumina ultravioletă, imprimarea aurie, imprimarea în relief, microperforaţiile și imaginea latentă;
• Pe bancnotele mai mari, cum sunt cele de 50 lei, 100 lei, 200 lei şi 500 lei sunt imprimate cu cerneală pe avers elemente care îşi schimbă culoarea din auriu în verde, în funcţie de unghiul din care este privită bancnota.