Una dintre expresiile care a intrat de câteva sute de ani în limba română este „Hai, sictir!”. Aceasta nu este folosită sub nicio formă în mediul academic, ci mai degrabă în limbajul de jargon. Totuși, de unde provine expresia și ce înseamnă aceasta în traducere mot a mot?
Expresia „Hai, sictir!“ a fost împrumutată din estul Europei, mai exact din Turcia. La Istanbul și în împrejurimi aceasta se scrie „A siktir“ și se traduce prin „Marș!” sau „Pleacă de aici” sau chiar „Șterge-o!”. Siktir vine de la verbul „sikmek”, care înseamnă „a face sex”. Turcii folosesc expresia când sunt cu adevărat supărați și, la fel ca în limba română, alăturarea de cuvinte nu face cinste celui care o folosește.
De unde vine expresia „o întorci ca la Ploiești”?
„Siktir” este folosit în multe expresii turcești ca „Siktir Git” pe care vorbitorii de limba engleză în traduc prin arhicunoscutele alăturări de cuvinte ca „Fuck Off” sau „Piss Off”. Un fel de „Du-te dr**u!” sau „Mă enervezi!”, cum spunem noi, românii.
Totodată, trebuie spus că vorbitorii limbii române traduc „a avea sictir” prin „a fi supărat”, „a avea o stare depresivă” sau „a fi dezgustat”.
De unde vine expresia „a nimerit orbul Brăila”?
Expresia a pătruns pe teritoriul unde se află astăzi România în urmă cu sute de ani, atunci când otomanii au cucerit Moldova și Țara Românească. Întrucât românii nu știau limba cotropitorilor, au învățat repede cuvintele jignitoare, iar „Hai, sictir!” era ușor de reținut și de folosit.
De unde vine numele celor mai importante județe din România?
Care sunt cele mai utilizate „turcisme” din limba română?
Printre cele mai cunoscute cuvinte împrumutate de la turci se numără acadea, geam, chilipir, manea, mucava, musaca, chibrit, chimion, baclava, balama, palavragiu, sadea, herghelie, iahnie, iaurt, telemea, trufanda, atlas, amanet, acaret, sârmă, calcan etc.
