Limba română este plină de expresii și proverbe, unele mai frumoase și mai expresive ca altele. Cu ajutorul acestora, conversațiile devin mai piperate și se trece de acel limbaj de lemn. Expresia „fură ca-n codrul Vlăsiei” are o istorie lungă și își are originea în pădurile din sudul României denumite odinioară Codrii Vlăsiei.
Codrii Vlăsiei a reprezentat denumirea unor vaste păduri de pe teritoriul României. Aceste regiuni au reprezentat, de-a lungul timpului, un refugiu pentru tâlhari și hoții de drum, dar și pentru haiduci, care prin acțiunile lor au ajuns în folclorul românesc. Astfel, a apărut și expresia „fură ca-n codrul Vlăsiei”.
Toți cei care treceau prin aceste păduri aveau nevoie de curaj, fiindcă tâlhăriile erau la ordinea zilei. Expresia s-a menținut odată cu trecerea anilor și se referă la cei care fură fără menajamente. Aceasta desemnează, totodată, un loc unde nu există niciun control și domnește jaful și fraudă.
Pe vremuri Codrii Vlăsiei acopereau o bună parte din sudul României. Ba mai mult, în trecut 80% din suprafața țării era acoperită de păduri. Acest lucru i-a ajutat pe strămoșii noștri să lupte cu inamicii, care ne invadau țara. Astfel a apărut și expresia „codrul e frate cu românul”. În timpul dacilor, Codrii Vlăsiei se întindeau de la Lunca Dunării până la Dealurile Târgoviștei, și, de sus, de la Băicoi-Păulești, până jos, întinzându-se inclusiv pe teritoriul Bucureștiului și al Ilfovului.
Istoria consemnează că Vlad Țepeș l-a învins, în anul 1456, pe Vladislav Dan la Târgșor, pe un câmp de luptă de la marginea Codrilor Vlăsiei. Tot aici, domnitorul a zdrobit armata otomană care venise să-l detroneze și tot în aceste păduri boieri complotiști l-au asasinat pe domn.
Nu multă lume știe, însă șoseaua Calea Victoriei, din prezent, din București este un vechi drum care lega centrul Capitalei de Palatul Mogoșoaia al lui Constantin Brâncoveanu, străbătând astfel Codrii Vlăsiei. În prezent, mai există doar câteva petice de pădure în jurul Bucureștiului (Snagov, Cernica, Romanești, Comana), care abia mai aduc aminte de fala pădurilor de odinioară.
Cea mai mare parte a acestor păduri a rămas neatinsă până în secolul al XIX-lea, când, odată cu dezvoltarea comerțului cu cereale și cherestea, s-a început defrișarea lor pentru a face loc terenurilor cultivabile. Suprafața pădurilor respective este în prezent doar de aproximativ 35.000 de ha.
Foto: pressone.ro
