În prezent, realizarea unei poze nu mai reprezintă ceva senzațional, însă în trecut lucrurile nu au stat așa. Prima fotografie care prezintă o ipostază din realitate, se numește „Vedere de la fereastra din Le Gras”. Aceasta a fost realizată în anul 1827 de către inventatorul francez Nicéphore Niépce (1765-1833).
La început în fotografii oamenii nu zâmbeau, ci abia după 100 de ani de la apariția primei poze lumea a început să fie mai veselă. Dar, oare de ce nu se zâmbea?
Un motiv pentru care oamenii nu zâmbeau în pozele din trecut ar fi faptul că aceștia aveau o dantură deficitară. Da, este adevărat. Potrivit specialiștilor în domeniu, oamenii din acele vremuri aveau dinții urâți și încercau să nu îi prezinte prea des.
Oamenii aveau dinți urâți, iar alții nu aveau deloc. Drept urmare, fiecare încerca să mascheze acest defect, a povestit Angus Trumble, directorul National Portrait Gallery din Canberra, Australia, pentru time.com.
Un alt motiv pentru care nu se zâmbea în primele fotografii realizate, în trecut, era acela al expunerii. Timpul pentru realizarea unei poze dura foarte mult, astfel că oamenilor le era greu să zâmbească continuu. Deși pare greu de imaginat, în ziua de astăzi, este adevărat.
Experții spun că motivul profund al lipsei zâmbetelor, de la început, este că fotografia s-a îndrumat de la obiceiurile preexistente în pictură, o formă de artă în care mulți au găsit expresiile faciale vesele neplăcute și nepotrivite pentru portrete.
Unele fotografii timpurii cu zâmbete arată importanța contextului în determinarea expresiei de pe chipul subiectului. O fotografie a doi ofițeri în războiul mexicano-american din 1847 îl arată pe unul zâmbind, iar o imagine a jucătorilor de poker din 1853 are, de asemenea, un bărbat zâmbitor și unul concentrat pe cărțile lui.
Odată cu trecerea timpului, realizarea fotografiilor a devenit disponibilă pentru toată lumea și astfel expresiile faciale din poze s-au diversificat. Altfel spus, ceea ce a schimbat probabil acele expresii formale cel mai mult a fost ascensiunea fotografiei instantanee.
Normele fotografiei spontane, amatoare, au început să se transforme într-o poză mai formală, pe măsură ce oamenii și-au dezvoltat noi așteptări cu privire la modul în care doreau să fie văzuți. Pe măsură ce timpul trecea, fotografia și pictura au început să interacționeze, fiecare încercând să profite de beneficiile celuilalt. Pictorii au încercat să imite claritatea și spontaneitatea fotografiilor, iar fotografi au dorit să evoce arta picturii fine.
Așadar, societățile s-au dezvoltat, anii au trecut, iar lumea a început să zâmbească în fotografii din ce în ce mai mult. Trebuie precizat însă că dacă o persoană zâmbește în fotografie nu înseamnă automat că este și fericită.
Foto: Pexels.com
