În timp ce majoritatea sportivilor fac eforturi supraomenești să slăbească și să se mențină în formă, luptătorii de sumo încearcă contrariul. Cu cât sunt mai grași, cu atât sunt considerați sportivi mai greu de învins. Totuși, de ce sunt atât de grași luptătorii de sumo?
Scopul unei dispute în sumo este scoaterea adversarului în afara ringului. Astfel, cu cât un luptător este mai greu, cu atât va fi mai bun. Tocmai de aceea, scopul acestor luptători este să se îngrașe. Și țin diete serioase pentru acest lucru.
În sumo, participanții nu sunt împărțiți după criterii de greutate, ca în box, de exemplu. De cele mai multe ori, kilogramele în plus pot determina rezultatul unei partide.
Sportivii din sumo nu iau micul dejun. La prânz, însă, aceștia consumă o masă bogată în orez, legume și mai ales carne. Cât mănâncă? Până li se face greață. După masa de prânz, somnul este obligatoriu pentru sportivi. Și seara, masa este și mai bogată. Aceasta este consumată cu puțin timp înainte de culcare pentru ca alimentele să nu aibă timp să se digere.
Cel mai greu luptător de sumo a cântărit 287 kg. La ce i-au folosit? Konishiki Yasokichi, înalt de 184 de cm, nu a fost ridicat niciodată de pe sol de niciun adversar. Hawaianul are un palmares de 733 de victorii, 498 de rezultate de egalitate și 95 de înfrângeri.
Luptătorii încep sportul ca profesioniști la vârsta de 15 ani. În 2010, înălțimea minimă era de 173 cm, iar greutatea minimă de 75 kg pentru ca tinerii să fie acceptați în cluburile de sumo. Ulterior, sportivii ajung să cântărească sute de kilograme.
Sumo este o luptă japoneză ce are loc pe un ring special, în care este declarat învins adversarul obez care cade primul pe podea, atinge podeaua cu orice parte a corpului în afară de tălpi sau scoate în afara ringului unul ori ambele picioare. Sumo este considerat a fi sportul național al Japoniei.
