Dezastrele de mediu sunt frecvente în istoria omenirii, dar nu mulți se pot compara cu ceea ce a început în anul 1958 pe întreg teritoriul Chinei. Mao Zedong, liderul Republicii Populare Chineze, a decretat că toate vrăbiile din țară urmau să fie ucise.
Mao Zedong a decis că Republica se poate descurca fără dăunători precum vrăbiile. Mao credea că aceste păsări mănâncă prea multe cereale și i se părea rațional ca toate să fie ucise.
Potrivit lui Mao Zedong, vrăbiile împiedicau dezvoltarea economică a Republicii Populare Chineze. În următorii trei ani, 45 de milioane de oameni au murit într-o foamete cauzată de o gestionare defectuoasă a economiei, de un dezastru ecologic și de teroarea de stat.
Mao Zedong a întreprins mai multe campanii masive în încercarea de a moderniza și îmbunătăți viața în China. Campania „Celor patru dăunători” (ţânţarii, puricii, şobolanii şi vrăbiile). a fost una dintre aceste acțiuni, parte a „Marelui Salt înainte” între 1958 și 1962. Uciderea tuturor vrăbiilor a făcut parte din această campanie.
Oamenii au fost mobilizați pentru eradicarea păsărilor. Foloseau tobe pentru a speria păsările când aterizau, forțându-le să zboare, până când mureau de epuizare. Oamenii au dărâmat cuiburi de vrăbii și le-au împușcat. Campania a avut ca rezultat dispariția aproape totală a vrăbiilor din China.
Nu există informații despre câte vrăbii existau în China în 1958, însă s-au ucis sute de milioane. Acest lucru a dus la o problemă în următorul an. S-a observat că infestarea cu insecte a câmpurilor de cultură a crescut.
Vrăbiile erau obișnuite să mănânce dăunători precum lăcustele, iar după campanie lăcustele și-au pierdut prădătorul principal. Aceasta însemna că uciderea vrăbiilor era contraproductivă. Se pare că vrăbiile nu mâncau doar semințe de cereale. Ele mâncau și insecte.
Populațiile de lăcuste au explodat și au consumat tot ce le-a ieșit în cale. Producția de cereale în majoritatea zonelor rurale s-a prăbușit și a început o foamete masivă. Oamenii au rămas fără mâncare și milioane au murit de foame. Numărul oficial de decese din partea guvernului chinez a fost de 15 milioane de persoane. Cu toate acestea, unii cercetători estimează că decesele au fost de până la 45 sau chiar 78 de milioane.
Marea Foamete a rămas un subiect tabu în China 50 de ani mai târziu. Oamenii au început să mănânce alți oameni, părinții și-au mâncat copiii. Copiii și-au mâncat proprii părinți. Mii de oameni au fost uciși pentru hrană.
În cartea sa intitulată „Tombstone”, jurnalistul chinez Yang Jisheng a estimat decesele la peste 36 de milioane de oameni. Cartea sa a fost rapid interzisă în China.
Mao a ordonat sfârșitul campaniei împotriva vrăbiilor. Scopul campaniei a fost creșterea producției agricole, dar în timpul „Marelui Salt înainte”, producțiile de orez au scăzut substanțial. Poate Mao Zedong a vrut să cucerească natura. Cu toate acestea, politicile sale au dus la o foamete în care s-au pierdut milioane de vieți.
Foto: Pexels.com
