În ultimii ani, Lidl a devenit un nume cunoscut în Europa și America, pe măsură ce compania a început să-și pună amprenta asupra comerțului tradițional cu amănuntul. Cu costul său scăzut și concentrarea pe cantitățile consumate, nu-i de mirare ca brandul german domină lumea.
Deci, cum a ajuns Lidl la putere pe o piață atât de competitivă? În anii 1930, Josef Schwarz a devenit partener dintr-un angrosist independent de produse alimentare din Germania.
În orice caz, după Al Doilea Război Mondial, economia germană și infrastructura acesteia au fost devastate. Compania a avut de suferit, având nevoie de un proiect de reconstrucție care a durat mai mult de 10 ani. În 1977, fiul lui Josef a preluat afacerea, dobândind numele Lidl pentru 1000 de mărci germane și a început să deschidă propriile magazine numite Lidl cu accent pe comerț cu amănuntul.
Până în 1979, în Germania existau doar 33 de magazine. Fiecare magazin în parte vindea aproximativ 500 de produse. Magazinele care nu aveau vânzări mari nu erau reaprovizionate, un indiciu clar al concentrării conducerii Lidl asupra articolelor limitate.
În anii 90, Lidl a început să deschidă magazine atât în Franța, cât și în Anglia, dar de-a lungul anilor s-au extins în tot mai multe spații din Europa. Astăzi, Lidl este al cincilea cel mai mare vânzător de produse din lume, cu vânzări de peste 82 de miliarde de dolari. La comerțul tradițional, ne așteptăm la o mare varietate de produse și prețuri variabile, care de multe ori se schimbă în mod neașteptat, însă Lidl procedează mult mai diferit.
Unul dintre motive se datorează produselor care sunt oferite și numărului de opțiuni din care pot alege clienții. Un alt motiv important sunt costurile reduse de funcționare, inclusiv personalul, depozitarea și transportul.
Personalul are mai multe responsabilități, motiv pentru care nu găsim mulți oameni la case la anumite ore. Numărul personalului angajat la Lidl este mult mai mic decât în alte hipermarketuri.
Alte magazine au în jur de 100 de angajați, însă la Lidl sunt în jur de 30 până la 40 în fiecare magazin. Așadar, un membru al personalului ar putea să umple rafturile, apoi să meargă la casă când oamenii așteaptă, să o închidă când nu sunt și să înceapă să reașeze produsele. Aici toată lumea este instruită să știe cum să aibă grijă de toate zonele. Curățenia este făcută tot de personalul magazinului.
În 1977, sub conducerea fiului său Dieter Schwarz, compania a început să se concentreze pe piețele de reduceri, supermarketurile mai mari și pe piețele de numerar și de transport.
Dieter Schwarz nu a vrut să folosească numele Schwarz-Markt (Schwarzmarkt înseamnă „piață neagră”) și a preferat să utilizeze numele fostului partener de afaceri al tatălui său, A. Lidl, dar problemele legale l-au împiedicat să preia numele pentru magazinele sale cu reduceri. Ulterior, acesta a descoperit un articol de ziar despre pictorul și profesorul pensionar Ludwig Lidl și a cumpărat de la el drepturile asupra numelui pentru 1.000 de mărci germane. Trebuie specificat că LIDL reprezintă un diminutiv de alintare al prenumelui german Ludwig.
Foto: Pexels.com
