Cine nu a văzut sau nu a purtat măcar o dată o căciulă cu ciucuri? Ei bine, puţini sunt cei care ştiu că ciucurii au o istorie îndelungată şi au fost puşi acolo cu un scop. Despre ce este vorba?
Ciucurele cunoscut şi sub denumirea de pompon are o origine extrem de veche. De fapt, ciucurele datează din secolul al 18-lea şi a apărut pentru prima dată în Franţa.
Conform definiţiei, ciucurele este un ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, ale unui obiect de îmbrăcăminte etc. La căciuli şi pălării, ciucurele a avut, cândva, un scop protector.
E adevărat că ardelenii au mâncat ciori și pisici pentru a supraviețui?
Se pare că primele pălării dotate cu ciucuri au fost cele marinăreşti. Astfel, marinarii francezi amortizau cu ajutorul ciucurilor loviturile la cap pe care le puteau suferi când coborau sub puntea navei.
E drept că fesurile şi căciulile din zilele noastre conţin ciucuri numai ca design şi aceştia nu au niciun rol „de apărare”.
Una dintre primele imagini în care apare o pălărie este un tablou dintr-un mormânt din Teba, Egipt, care înfăţişează un bărbat purtând o pălărie de paie. Gravura este datată 3200 î. de Hr. Trebuie menţionat faptul că pălăriile erau purtate frecvent în Egiptul Antic şi îi protejau pe egipteni de razele soarelui.
În spaţiul carpato-danuiano-pontic, dacii purtau celebrele căciuli numite pileus. Aceste căciuli erau confecționate din două tipuri de material: unul țesut în casă pentru perioada caldă și altul confecționat din blană de miel, pentru iarnă.
Pe lângă faptul că protejau capul, căciulile denumite pileus erau şi un semn că purtătorii fac parte din clasa socială superioară formată din aristocraţi (tarabostes) şi războinici.
Foto: piqsels.com
