Marile puteri europene au colonizat Africa la sfârșitul secolului al XIX-lea, având în spate nobila idee că vor să pună capăt comerțului cu sclavi. În realitate, lucrurile au stat altfel, iar colonizarea nu a reprezentat altceva decât extinderea relațiilor comerciale și încercarea de a pune mâna pe bogățiile locale din sol și subsol.
Potrivit istoricilor, marile puteri europene au fost interesate, până în secolul al XIX-lea, doar de zonele de coastă ale Africii, unde își puteau folosi influența militară și economică. Datele statistice arată că din secolul al XVI-lea și până în secolul al XIX-lea, englezii au transportat din Africa de Vest peste 11 milioane de sclavi. Comerțul în acest domeniu a fost unul înfloritor, iar după ce sclavia a fost abolită, navele engleze au transportat peste 3 milioane de sclavi, de această dată, în America.
Până în jurul anului 1900, Africa era controlată doar 10% de către marile puteri europene: Algeria era colonie franceză, Angola era controlată de portughezi, iar coloniile Cape și Natal se aflau sub influența Angliei. După anul 1900, europenii dețineau aproximativ 10 milioane de kilometri pătrați în Africa, adică 90% din acest teritoriu.
În lumea aristocratică din Europa, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, circula tot mai des ideea că omul alb este superior celorlalte rase și are misiunea obligatorie de a civiliza lumea de pe continentul african. La Conferința de la Berlin din 1884-1885, 13 puteri europene au semnat pentru eradicarea sclaviei. Obiectivul însă era altul, acela de a proteja zonele de comerț deținute deja și deschiderea altor piețe de desfacere.
Drept urmare, europenii au colonizat continentul african după bunul plac, fără să țină cont de cultura locală și triburile din zonă, granițele fiind trasate la mica înțelegere între marile puteri europene. În doar 20 de ani, fața politică a Africii s-a schimbat, doar Liberia (o colonie condusă de afro-americani foști sclavi) și Etiopia rămânând libere de controlul european, au scris cei de la greelane.com.
Astfel, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, Marea Britanie a ocupat sau anexat Egiptul, Sudanul, teritorii în Africa de Est (Kenya și Uganda), teritorii din Somalia, Rhodesia (Zimbabwe și Zambia), Africa de Sud, Gambia, Sierra Leone, Nigeria, Coasta de Aur (Ghana) și Nyasaland (Malawi). Restul teritoriilor au fost împărțite între Franța, Germania, Belgia, Italia, Portugalia și Spania, potrivit historia.ro.
Cu toate că la Berlin se decisese eradicarea sclaviei, fenomenul a continuat să funcționeze fapt care a dus la o nouă întâlnire a liderilor europeni la Bruxelles, în 1889 – 1890. Astfel s-a decis, încă o dată, abolirea sclaviei și a comerțului cu sclavi africani. Cu toate acestea muncă forțată a fost o realitate pe continentul african până în anii 1940. Ultimul stat, din această parte a lumii, care a abolit sclavia a fost Etiopia, în 1932.
Așadar, colonizarea Africii de către europeni a avut la bază eradicarea sclaviei, însă în spate au primat interesele financiare ale marilor puteri europene. Căci, toate deciziile politice încep și se termină cu banii.
Foto: Wikipedia.org
