Ritualurile creștine sunt sărbătorile cu sfințenie de către credincioșii din țara noastră. Astfel că după Nașterea, Moartea, Învierea și Înălțarea lui Iisus Hristos, mai este o... citește tot
Anumite regiuni din România de astăzi au stat mult timp sub stăpânire otomană. Din acest motiv este firesc ca limba română să aibă împrumuturi lexicale din turcă.
Acestea au pătruns în vorbirea curentă de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea fie datorită bilingvismului clasei aristocratice române, fie prin contactul cu oamenii de rând din acele vremuri.
Provinciile istorice de sud și est ale României, cum ar fi Dobrogea (această zonă a aparținut efectiv Imperiului Otoman) a avut o populație turcească considerabilă. Cu timpul, unele cuvinte au dispărut din vocabularul românilor, însă altele le folosim activ și astăzi.
Există aproximativ 2.760 de termeni împrumutați din limba turcă. Predomină substantivele (91%) și adjectivele (6,3%). De asemenea, potrivit limbaromana.org, există și 32 de adverbe, 37 de interjecții, șase verbe, două conjuncții, un pronume și o prepoziție.
Iată câteva dintre cele mai utilizate cuvinte din limba română de origine turcă.
Unul dintre ele este lalea. Lalelele nu sunt originare din Olanda, ci din Asia Centrală, iar în secolul al XVIII-lea a existat o nebunie pentru lalele la curtea otomană. Imagini cu lalele puteau fi găsite pe îmbrăcăminte și pe mobilier, în timp ce lalelele adevărate înfloreau în grădini și parcuri. Și astăzi laleaua este un simbol pentru Turcia. Cuvântul turcesc este lâle.
Chef este o noțiune de bază a bunăstării și a petrecerii timpului liber, din limba turcă keyif care înseamnă plăcere.
Mofluz, potrivit dexonline.ro, înseamnă om falit, sărăcit, ruinat sau nemulțumit și provine din turcescul müflüz care se referă la un bărbat vicios sau care a fost înșelat.
Un alt cuvânt pe care îl folosim des atunci când vrem să descriem un om morocănos, ursuz este ciufut. În limba turcă çufit se referea inițial la un om zgârcit.
Una dintre înjurăturile blânde din limba română este sictir. Originea sa este siktir care înseamnă „du-te naiba”, „pleacă”. Ocazional, în limba română, cineva care este descris ca având „un sictir pe el”, înseamnă că nu poate fi deranjat sau are o atitudine de dispreț.
Este imposibil să nu fi auzit că o persoană are o viață de huzur. Acest lucru înseamnă că are un trai comod și lipsit de griji. Provine din turcescul hūzur care evocă vremuri de bogăție, cu sărbători fastuoase, muzică ademenitoare și oameni care spun povești și stau pe perne moi, frumos brodate.
Un alt cuvânt foarte des întâlnit în rândul elevilor și chiar a adulților mai puțini dornici de muncă este chiulul. A chiuli este verbul care descrie sustragerea de la cursuri sau de la muncă. Acesta provine din turcescul külah, un substantiv care însemna „evitare nejustificată a datoriei sau obligațiilor”.
Alte cuvinte românești de origine turcă:
Foto: Pexels.com
