„Până când moartea ne va despărți”, își spun tinerii îndrăgostiți atunci când aleg să-și unească destinele pentru totdeauna. Unii aleg să fie împreună și după moarte, cu orice preț. Chiar și atunci când religia nu o permite.
Cel mai bun exemplu este cel al JCPH van Aefferden și al lui JWC van Gorkhum, un cuplu olandez originar din Roermond ale căror locuri de veci au ajuns celebre în toată lumea. Cum a fost posibil acest lucru?
În anul 1842, o nobilă catolică de 22 de ani, pe nume JCPH van Aefferden, s-a îndrăgostit de un comunist în vârstă de 33 de ani, pe nume JWC van Gorkhum, un colonel din cavaleria olandeză care era de religie protestant. Căsătoria dintre cei doi a stârnit un scandal local, dar perechea a rămas împreună timp de 40 de ani în ciuda tuturor obstacolelor. În anul 1880, JWC van Gorkhum a murit în urma unei lungi suferințe. Atunci, soția lui s-a asigurat că cei doi nu vor fi despărțiți nici măcar după moarte.
La momentul respectiv, loturile din Het Oude Kerkhof („Cimitirul Vechi” în olandeză) erau împărțite în secțiuni catolice, protestante și evreiești, iar ariile erau delimitate de ziduri groase din cărămidă. Fiind protestant, van Gorkhum nu a putut fi înmormântat în partea catolică a cimitirului, unde trebuia să-și petreacă veșnicia.
Soția devotată a încercat să profite de faptul că locul de veci al defunctului era în apropierea zidului de cărămidă și a comandat niște pietre funerare unice în lume: două monumente albe, înalte, care să-și dea mâna. Unul să fie așezat în partea protestantă, unde era înhumat soțul ei, celălalt în partea catolică unde avea să fie înmormântată ea. După 8 ani, JCPH van Aefferden și-a dat obștescul sfârșit și s-a alăturat soțului ei, e drept, de partea cealaltă a zidului.
Astăzi, mormintele au devenit cunoscute pe întreg teritoriul țării și mii de turiști vin să vadă „Mormintele cu mâinile mici”.
