Benito Mussolini s-a născut la 29 iulie 1883, în Verano di Costa, Italia. Acesta era fiul fierarului și socialistului înflăcărat Alessandro Mussolini și al unei mame catolice devotate, Rosa Maltoni.
Mussolini a fost un lider politic italian care a devenit dictatorul fascist al Italiei din anul 1925 și până în 1945, la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial. Inițial un socialist revoluționar, a creat mișcarea fascistă paramilitară în 1919 și a devenit prim-ministru în 1922. Numit „Il Duce” (Liderul) de către compatrioți sau pur și simplu „Mussolini”, el s-a aliat cu Adolf Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bazându-se pe dictatorul german pentru a-și susține conducerea. Mussolini a fost ucis de un pluton de execuție la scurt timp după capitularea germană în Italia în 1945.
Mussolini a avut o înclinație pentru violență chiar și în tinerețe. Și-a câștigat o reputație de agresor în timpul copilăriei sale. La vârsta de 10 ani a fost exmatriculat dintr-un internat religios pentru că a înjunghiat un coleg de clasă în mână, iar un alt incident de înjunghiere a avut loc la următoarea sa școală. De asemenea, a recunoscut că a înjunghiat o iubită în braț.
Se presupune că a condus bande de băieți în raiduri la fermele locale și era extrem de priceput la duelul cu săbiile. Când New York Times a relatat despre duelul lui Mussolini din mai 1922 împotriva unui editor de ziar rival, a menționat că acesta din urmă a suferit peste 100 de răni în timpul luptei.
A fost socialist înainte de a deveni fascist. Născut dintr-un tată socialist, Mussolini a fost numit după președintele de stânga mexican Benito Juárez. Cele două nume de mijloc, Amilcare și Andrea, proveneau de la socialiștii italieni Amilcare Cipriani și Andrea Costa. La începutul vieții lui Mussolini, de exemplu, acele nume păreau potrivite.
În timp ce a locuit în Elveția între 1902 și 1904, a scris pentru periodice socialiste precum L’Avvenire del Lavoratore (Viitorul muncitorului). Apoi a servit în armata italiană timp de aproape doi ani înainte de a-și relua cariera de profesor și jurnalist. În articolele și discursurile sale, Mussolini a predicat revoluția violentă, l-a lăudat pe faimosul gânditor comunist Karl Marx și a criticat patriotismul. În anul 1912 a devenit redactor la Avanti! (Înainte!), ziarul oficial al Partidului Socialist din Italia, scrie history.com.
Liderii Italiei nu au cerut niciodată armatei să oprească insurecția lui Mussolini. Din 1920 până în 1922, echipele fasciste armate s-au confruntat cu interferențe minime din partea poliției sau armatei, în timp ce cutreierau țara, provocând daune materiale și ucigând aproximativ 2.000 de oponenți politici.
Mulți alți cetățeni au fost bătuți sau forțați să bea ulei de ricin. Apoi, pe 24 octombrie 1922, Mussolini a amenințat că va prelua puterea cu o demonstrație cunoscută sub numele de „Marșul asupra Romei”. Deși prim-ministrul Luigi Facta știa de aceste planuri, el nu a reușit să acționeze în vreun fel.
În cele din urmă, când fasciștii au început să ocupe birourile guvernamentale și centralele telefonice în noaptea de 27 octombrie, Facta și miniștrii săi l-au sfătuit pe regele Victor Emmanuel al III-lea să declare stare de urgență și să impună legea marțială. Regele șovăitor a refuzat totuși să semneze un astfel de decret, iar Facta a fost forțat să demisioneze.
Contrar credinței populare, Mussolini nu a preluat puterea într-o lovitură de stat. Cu principalii politicieni non-fasciști ai Italiei divizați fără speranță și cu amenințarea violenței în aer, pe 29 octombrie regele i-a oferit lui Mussolini șansa de a forma un guvern de coaliție.
Dar prim-ministru Il Duce, un maestru al propagandei care pretindea sprijinul a 300.000 de milițieni fasciști când numărul real era probabil mult mai mic, a vrut să facă o demonstrație de forță. Drept urmare, s-a alăturat susținătorilor înarmați care au inundat străzile Romei a doua zi. Mai târziu, Mussolini avea să transforme într-un mit Marșul asupra Romei.
Mussolini nu a devenit un adevărat dictator decât în 1925. După ce a devenit prim-ministru, Mussolini a redus influența justiției, a impus cenzura în presă, a arestat oponenții politici, a continuat să accepte violența trupei fasciste și și-a consolidat, altfel, stăpânirea puterii. Cu toate acestea, a continuat să lucreze în cadrul sistemului parlamentar cel puțin până în ianuarie 1925, când s-a declarat dictator al Italiei.
În urma unei serii de tentative de asasinat în 1925 și 1926, Mussolini a devenit și mai strict, interzicând partidele de opoziție, dând afară peste 100 de membri ai parlamentului, reinstituind pedeapsa cu moartea pentru crime politice, intensificând activitățile poliției secrete și abolind alegerile locale.
Mussolini a fost anti-Biserică înainte de a deveni pro. Ca tânăr socialist, Mussolini s-a declarat ateu și a batjocorit Biserica Catolică, ajungând să spună că numai idioții credeau poveștile biblice. Mai mult, acesta era convins că Iisus Hristos și Maria Magdalena au fost, de fapt, iubiți.
A scris chiar și un roman anticlerical. Dar după ce a preluat puterea, Il Duce a început să lucreze pentru a remedia relația cu biserica. El a scos în afara legii francmasoneria, a scutit clerul de impozite, a reprimat contracepția artificială, a militat pentru creșterea natalității, a ridicat pedepsele pentru avort, a restricționat viața de noapte, a reglementat îmbrăcămintea femeilor și a interzis actele homosexuale în rândul bărbaților adulți. În ciuda faptului că avea multe amante, el a aplicat și pedepse dure pentru adulter.
În 1929, Mussolini a semnat un acord cu Vaticanul prin care Biserica a primit autoritate asupra căsătoriei și a fost despăgubită pentru bunurile care fuseseră confiscate cu decenii mai devreme. Papa Pius al XI-lea s-a referit apoi la Mussolini drept „omul pe care ne-a trimis providența”. Cu toate acestea, tensiunile dintre cei doi au reapărut pe teme privind legile rasiale ale lui Mussolini, care erau similare cu cele din Germania nazistă.
Mussolini a fost detronat fără luptă. După ce au smuls deja Libia și Etiopia, forțele aliate au invadat Italia propriu-zisă în 1943 și au început să arunce bombe asupra Romei. La 25 iulie a acelui an, regele Victor Emmanuel l-a informat pe Mussolini că va fi înlocuit ca prim-ministru. Il Duce a fost apoi arestat și încarcerat în diverse locuri, inclusiv într-o stațiune de schi montană îndepărtată din care comandouri germane l-au salvat o lună și jumătate mai târziu.
Din septembrie 1943 până în aprilie 1945, Mussolini a condus un guvern marionetă în nordul Italiei ocupate de germani. La sfârșitul războiului, a încercat să treacă pe furiș peste granița cu Elveția, purtând o haină și o cască germană. Dar un partizan italian l-a recunoscut și a strigat: „Avem capul mare!”. Mussolini a fost executat a doua zi de partizani, iar cadavrul lui a fost înșirat cu capul în jos într-o piață din Milano.
Foto: Wikipedia.com
