Astăzi, manelele se numără printre cele mai hulite genuri muzicale din ţara noastră. Conform definiţiei, maneaua este un gen muzical cu influenţe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din muzica lăutărească românească.
Dat fiind că Ţările Române au fost sub ocupaţie otomană sute de ani, acest gen muzical a pătruns încă din cele mai vechi timpuri în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Totuşi, se spune că prima manea autentică ar fi fost cântată de Maria Tănase în anii 1950. Cum suna cântecul cu pricina?
Se spune că melodiile cu iz oriental ar fi apărut în ţările române în vremea domniilor fanariote (fanarioţii erau membri ai familiilor aristocratice grecești sau aromâne care locuiau în cartierul Fanari din Istanbul şi care cuceriseră o mare influență politică și adunaseră averi considerabile în cursul secolului al XVII-lea. Tocmai de aceea, unii dintre aceştia au fost numiți domnitori -voievozi- ai Țărilor Române Moldova și Țara Românească).
Termenul de „manea” şi-a făcut simţită prezenţa în vocabularul românilor după anul 1820. Până la acea vreme, muzica cu influenţe orientale ce se auzea la curţile domneşti nu avea o denumire propriu-zisă. De altfel, asemeni substantivului „cafea”, şi substantivul „manea” este de origine turcească.
În forma pe care o ştim astăzi, manelele au apărut în comunităţile ţigăneşti în anii 1950-1960. Totuşi, conform istoria-manelelor.blogspot.com. ziaristul român Miron Manega este de părere că prima manea a fost cântată de Maria Tănase. Este vorba despre piesa „Până când nu te iubeam” care are la bază un cântec bizantin de la sfârşitul anilor 1800.
Linia melodică este turcească, iar cântecul a fost adaptat pe versuri româneşti astfel: „Pâna când nu te iubeam/ Dorule, dorule/ Unde ma culcam dormeam/ Dorule, dorule/ Dar de-acum ca te iubesc/ Dorule, dorule/ Nu pot să mă odihnesc/ Dorule, dorule”.
