Verbele din limba română nu sunt ușor de conjugat pentru toată lumea, astfel că pot apărea erori la anumite persoane. Cele mai des utilizate verbe în vorbirea curentă sunt „a vrea” și „a fi”, iar exprimarea trebuie făcută corect pentru a nu te face de râs. În rândurile de mai jos redactorii shtiu.ro vă vor arăta cum se conjugă aceste verbe și cum pot fi utilizate în diferite fraze.
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX) verbul este definit ca o ”parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie”. Cu alte cuvinte, el este centrul comunicării și indiferent de tipul său verbal, nominal sau auxiliar, acesta contribuie la ceea ce înseamnă axa exprimarii corecte. Trebuie precizat că verbele din limba română se clasifică în 4 tipuri de conjugări după sufixul la infinitiv prezent:
1. Conjugarea I: sufixul „a”
a lua, a învăța;
2. Conjugarea a II-a: sufixul „ea”
a bea, a vedea;
3. Conjugarea a III-a: sufixul „e”
a merge, a spune;
4. Conjugarea a IV-a: sufixul „i” sau „î”
a ști, a citi.
Este bine de menționat că verbul a vrea este unul predicativ. De exemplu: Daniel vrea un pistol de jucărie. Totodată el poate fi și verb auxiliar, fiindcă poate ajuta la formarea timpului viitor și viitor anterior. De exemplu: Eu voi merge la gară. Eu voi fi mers la gară.
Trebuie specificat că la timpul infinitiv verbul are forma: vrea. Iată, așadar, cum se conjugă verbul ”a vrea”:
Prezent: eu vreau, tu vrei, el/ea vrea, noi vrem, voi vreți, ei/ele vor;
Imperfect: eu vream, tu vreai , el/ea vrea , noi vream, voi vreați;
Perfect Simplu: eu vrui, tu vruși, el/ea vru, noi vrurăm, voi vrurăți;
Mai Mult Ca Perfectul: eu vrusesem, tu vruseseși , el/ea vrusese , noi vruseserăm , voi vruseserăți , ei/ele vruseseră;
Viitor: eu voi vrea, tu vei vrea , el/ea va vrea , noi vom vrea , voi veți vrea , ei/ele vor vrea;
Viitor Anterior: eu voi fi vrut, tu vei fi vrut, el/ea va fi vrut, noi vom fi vrut, voi veți fi vrut, ei/ele vor fi vrut.
Pentru cei ce nu știu verbul ”a fi” este unul predicativ, atunci când exprimă existența. De exemplu: Eu sunt plecat la vecina. Acesta poate fi și copulativ atunci când arată ce este, cum este sau ce se spune despre subiect. De exemplu: Elevii sunt agitați. Și nu în ultimul rând verbul poate fi și auxiliar, deoarece ajută la formarea timpurilor compuse. Este bine de precizat că verbul ”a fi” este unul neregulat, care își schimbă forma în timpul conjugării.
Prezent: eu sunt, tu ești, el/ea este, noi suntem, voi sunteți, ei/ele sunt;
Imperfect: eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau;
Perfect Simplu: eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi furăm, voi furăți, ei/ele fură;
Mai Mult Ca Perfectul: eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseserăm, voi fuseserăți, ei/ele fuseseră;
Viitor: eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veți fi;
Viitor Anterior: eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost, ei/ele vor fi fost.
Este bine de menționat că la infinitiv verbul are forma ”fi”, iar la timpul imperativ, persoana a doua: singular ”fii,” plural ”fiți”.
Foto: Depositphotos.com
