În timp ce picta Capela Sixtină, un cardinal a criticat opera, spunând că e o porcărie. Drept răzbunare, Michelangelo l-a pictat pe cardinal în Iad, cu urechi de măgar și cu un șarpe care îl mușcă de… „bărbăție”.
Michelangelo Buonarroti nu a fost doar un geniu al Renașterii, ci și un om cu un temperament vulcanic, care nu tolera critica, mai ales când aceasta venea din partea unor oameni pe care îi considera incompetenți în materie de artă. Cea mai vizibilă dovadă a caracterului său acid se află chiar pe peretele altarului din Capela Sixtină, în celebra frescă „Judecata de Apoi”.
În jurul anului 1540, când opera era aproape gata, Papa Paul al III-lea a venit să inspecteze lucrările, însoțit de maestrul său de ceremonii, cardinalul Biagio da Cesena. Biagio, un om rigid și conservator, a fost absolut oripilat de ceea ce a văzut. El a izbucnit, spunând că este o rușine inacceptabilă ca într-un loc atât de sfânt să fie expuse atâtea trupuri goale, fără haine și a declarat că fresca este potrivită mai degrabă pentru „băile publice sau taverne”, nicidecum pentru o capelă papală.
Michelangelo nu a spus nimic pe moment, dar furia l-a consumat. Imediat ce vizitatorii au plecat, artistul s-a urcat pe schelă și a început să lucreze la secțiunea dedicată Iadului, în colțul din dreapta jos al peretelui. Acolo l-a pictat pe Biagio da Cesena în rolul lui Minos, judecătorul mitologic al lumii subterane.
Portretul era o caricatură fidelă și umilitoare. Michelangelo i-a pictat cardinalului o pereche de urechi lungi de măgar, simbol universal al prostiei. Dar artistul nu s-a oprit aici. Pentru a sublinia ideea că Biagio era un critic condus de instincte josnice, nu de intelect, a pictat un șarpe uriaș încolăcit în jurul corpului său. Detaliul final, de o ironie usturătoare, este poziția șarpelui: acesta îl mușcă pe cardinal, acoperindu-i astfel nuditatea pe care o criticase, dar printr-o metodă dureroasă și grotescă.
Când Biagio da Cesena a văzut lucrarea finalizată, a fost orbit de furie. A alergat imediat la Papa Paul al III-lea, cerându-i să ordone distrugerea acelei porțiuni de frescă și ștergerea chipului său. Fiind un om cu simțul umorului și care îl aprecia enorm pe Michelangelo, Suveranul Pontif i-a răspuns cardinalului:
„Dragul meu fiu, dacă Michelangelo te-ar fi pus în Purgatoriu, aș fi putut face ceva, pentru că acolo am autoritate. Dar te-a pus în Iad, iar autoritatea mea nu se extinde până acolo. Acolo nu mai există mântuire.”
Biagio da Cesena a rămas pe peretele Capelei Sixtine pentru totdeauna. De aproape 500 de ani, milioane de turiști îl privesc zilnic în ipostaza de măgar chinuit în Iad, o lecție eternă despre riscul de a cenzura arta.
1. Capela Sixtină este cea mai renumită frescă a lui Michelangelo. Trebuie precizat însă că în interiorul capelei există și alte opere de artă care sunt la fel de frumoase. De exemplu, Botticelli a lucrat în Capela Sixtină înainte de Michelangelo Buonarroti. El a creat două fresce superbe pe pereți, spunând poveștile lui Iisus Hristos și Moise.
2. Michelangelo nu a fost foarte încântat de sarcina de a picta tavanul Capelei Sixtine. Potrivit istoricilor, Michelangelo se considera un sculptor bun, însă nu un pictor desăvârșit. Cu toate acestea, a acceptat această sarcină fiindcă era o cerere din partea Papei.
3. Michelangelo a crezut, inițial, că această sarcină este o capcană. El era de părere că dușmanii lui au pus la cale sarcina pentru a-l vedea cum eșuează.
4. Frescele din tavan au fost finalizate în 4 ani și acoperă 1.100 de metri pătrați.
5. Michelangelo a trebuit să repicteze o mare parte din lucrarea sa, după ce în multe zone aceasta a mucegăit, la un an după ce a fost începută.
6. Reprezentarea lui Dumnezeu în fresce a fost una dintre primele de acest gen. Tatăl nostru a fost prezentat ca un bărbat, cu părul lung, alb și barbă, o imagine care de-a lungul timpului a devenit destul de comună.
7. Michelangelo l-a pictat pe Dumnezeu de șase ori, însă a lăsat această parte ultima dată pentru a-și perfecționa mâna.
8. Judecata de Apoi a fost repictată. Se spune că Michelangelo a pictat două autoportrete în cadrul acestui tablou. Ambele sunt, din păcate, reprezentări negative și mizerabile ale lui.
9. Se spune că prin această lucrare Michelangelo și-a demonstrat și cunoștințele despre anatomia umană. În panoul care îi înfățișează pe Tatăl nostru și Adam, îngerii îl înconjoară pe Dumnezeu, iar forma din jurul lor este aceeași ca a creierului uman și se crede că aceasta a fost o demonstrație a faptului că Dumnezeu le dă inteligență oamenilor.
10. Privită de afară Capela Sixtină nu este impresionantă și nu spune nimic despre opera din interior.
