În perioada ocupației Principatelor Române între anii 1829 și 1834, Rusia avea planuri mari pentru aceste teritorii. Cu toate că primii doi guvernatori ruși, generalii Jeltuhin și Pahlen, nu au reușit să obțină sprijinul boierilor români, generalul-guvernator Pavel Dimitrievici Kiseliov (cunoscut și sub numele de Kisselef), care a condus cel mai mult Principatele în această perioadă, a adoptat o abordare diferită. Acesta a reușit să creeze o imagine de toleranță și echilibru în timpul domniei sale, găsind o modalitate de a păcăli vigilența Rusiei.
Pavel Kiseliov a luat mai multe măsuri importante care au câștigat încrederea boierilor români și care au dus la crearea unui climat de cooperare. Una dintre acestea a fost construirea unor carantine pe malul Dunării pentru a combate holera, o epidemie care făcuse ravagii în rândul populației române în anii 1829-1830. De asemenea, el a susținut înființarea orașului Turnu Severin pe vatra sa antică și medievală, aproape de cetatea distrusă în 1526. Ba mai mult, el a importat grâne din Odessa pentru a ajuta la prevenirea foametei și a permis unor boieri patrioți să facă parte din comisiile de redactare a Regulamentelor Organice.
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol (14 septembrie 1829), au consfinţit o puternică influenţă a Imperiului Rus în Principatele Române, potrivit unitischimbam.ro.
Regulamentele Organice, cunoscute ca fiind asemănătoare unei constituții, au fost impuse de Rusia, dar boierii români au reușit să introducă în ele prevederi care subliniau necesitatea unirii Principatelor Române. Cu ajutorul acestor articole, boierii au reușit să strecoare în documente argumentul pentru unire, fără a atrage atenția autorităților ruse sau a celor numiți de acestea în comisiile de redactare.
Unul dintre aceste puncte, Articolul 371, sublinia faptul că începuturile, religia, obiceiurile și limba locuitorilor celor două principate erau elemente care susțineau unirea, iar Regulamentul Organic al Țării Românești le recunoștea. Articolul 425 din Regulamentul Organic al Moldovei avea o conținut similar. Aceste acte oficiale au arătat că unirea era inevitabilă și că ar avea beneficii pentru ambele părți.
Astfel, Regulamentele Organice, alături de Convenția de la Balta Liman din 1849, au stat la baza guvernării Principatelor Române până la semnarea Convenției de la Paris din 1858, care a stabilit cadru pentru unirea Principatelor, un proces materializat la 24 ianuarie 1859. Aceste documente au reprezentat recunoașterea necesității unirii de către Rusia, care era puterea protectoare a Principatelor din 1829, și de către Imperiul Otoman, puterea suzerană a Regulamentelor Organice.
Evenimentele au deschis calea pentru formarea generației pașoptiste, deoarece reprezentanții acesteia își desăvârșiseră studiile, pregătindu-se astfel să contribuie la lupta pentru independența României. Astfel, manipulând abil Regulamentele Organice, boierii români au reușit să avanseze cauza unirii și să păcălească vigilenta Rusiei în acea perioadă tumultoasă a istoriei românești.
Foto: fandom.com
