Încă din cele mai vechi timpuri au existat clase sociale și nici spațiul carpato-danubiano-pontic nu a făcut excepție. Sute de ani, nobilii au dus o viață diferită de cea a românilor de rând, de obicei, țărani. Totuși, cum arăta viața acestora în Țările Române?
Viaţa nobililor de acum câteva secole era extrem de diferită de cea a românilor de rând. Aceştia erau singurii care se spălau pe dinţi, aveau ziduri înalte pentru a-şi ascunde tinerele de măritat şi se delectau cu scoici şi raci din râuri.
Călătorii străini ai vremurilor care ajungeau în Țările Româneşti nu au rămas indiferenţi la opulenţa şi viaţa spectaculoasă a nobililor.
De exemplu, un călător Italian observa că nobilii erau singurii care îşi permiteau să îşi cureţe dinţii după fiecare masă şi care terminau festinele cu un pui de somn.
Boierii mâncau separat de soţiile lor. Acest obicei s-a păstrat până în anii 1800.
Tinerele din familiile nobilor se căsătoreau încă de la 13-14 ani, însă până la căsătorie acestea erau ţinute „captive” în propria casă şi grădină, fiind ascunse de ochii curioşilor cu ajutorul zidurilor înalte.
După fiecare masă, boierii trăgeau un pui de somn. Del Chiaro, unul dintre străinii care au vizitat ţările româneşti, în anul 1819, crede că somnul exagerat se datorează vinurilor servite din belşug la fiecare masă.
Mesele boiereşti erau stropite din belşug cu băuturi alcoolice, iar numărul preparatelor depășea, de obicei 20.
În prima parte a anilor 1800, singurii care îşi curăţau dinţii regulat erau nobilii. Aceştia îşi curăţau dinţii de trei ori pe zi, după masă, cu o coajă de pâine arsă şi mărunţită. Cu „pulberea” rezultată îşi frecau dinţii într-un mod sârguincios.
În Bistriţa-Năsăud se consuma tocăniţă de scoici şi raci prinşi direct din râul Someş. De asemenea, slugile aveau drept sarcină să cutreiere pădurile şi să adune fructe de pădure şi ciuperci pentru mesele nobililor.
