Poveștile de dragoste din lumea literară, din România, au rămas în istorie. Scrisorile de amor scrise de Eminescu, Cioran, Rebreanu sau Marin Preda sunt citite cu plăcere și în prezent. Nu multa lume știe, însă, că în cercul literar, la începutul secolului al XX-lea a existat un triunghi amoros care s-a terminat tragic.
Poeţii Ştefan O. Iosif şi Dimitrie Anghel au fost îndrăgostiți și căsătoriți cu aceeași femeie, Natalia Negru, o scriitoare aspirantă. Din nefericire, triunghiul amoros a dus la sfârșitul ambilor bărbați, rămânând doar Natalia, care, în cele din urmă, i-a plâns pe amândoi.
Natalia Negru se cunoaște cu Ștefan O. Iosif în perioada în care era studentă la litere şi visa să ajungă scriitoare. Bărbatul avea 29 de ani şi era una dintre marile speranţe ale literaturii române, bucurându-se de sprijin din partea marilor personalităţi ale vremii.
Natalia Negru şi Ştefan Octavian Iosif s-au îndrăgostit și s-au căsătorit în vara anului 1904, la Buciumeni, satul natal al studentei. Din lipsa banilor, nunta a fost amânată de mai multe ori. Situația dificilă a acelor vremuri face ca noul cuplu să stea despărțit. Bărbatul lucra la București, iar fata stătea la părinții ei. Drept urmare, relația s-a răcit, acest lucru observându-se în corespondența dintre cei doi, chiar dacă între timp venise pe lume o fetiță.
Până sâmbătă, când sper cu ajutorul lui Dumnezeu să vă strâng în braţe şi să vă sărut până m-oi sătura, până atunci, nu ştiu cum aş face să treacă vremea mai repede. Mi-e nesuferit Bucureştiul şi mi-e urâtă casa pustie, şi numai la voi e liniştea şi fericirea şi bucuria mea, se destăinuie Ștefan O. Iosif într-o scrisoare către soția lui.
Apăsat de problemele financiare și de faptul că trebuie să stea departe de iubirea vieții lui și frumoasa lor fetiță, Ștefan se destăinuie celui mai bun prieten al său Dimitrie Anghel. Cei doi se cunoșteau de pe vremea când studiaseră împreună la Paris, însă erau două caractere complet diferite. Ștefan era modest, nesigur pe el şi muncitor, pe când Anghel era mereu jovial, avea un temperament vulcanic şi se bucura de averea moştenită din familie.
Pe 11 noiembrie 1910, Natalia intentează acțiunea de divorț. Între timp, aceasta pleacă la Paris pentru a se îngriji de sănătate. Deși sentimentele pentru Ștefan scăzuseră în intensitate, femeia îi cere sotului ei să vină după ea la Paris și să mai dea o șansă căsniciei. Din păcate, bărbatul nu a avut suficienți bani pentru a lua trenul către capitala Franței.
În schimb, la Paris, își face apariția Dimitrie Anghel. Nu se știe dacă cei doi aveau o relație din țară sau s-a înfiripat ceva în străinătate. Un lucru însă a fost clar, Dimitrie și Natalia s-au întors din Paris ca un cuplu. Revenită în țară, femeia a divorțat într-un final de Ștefan.
Ştefan Octavian Iosif s-a refugiat în alcool, fiind mai mereu singur. Între timp, acesta a aflat că suferea și de o boală gravă, sifilis. Doborât de dureri, s-a internat la Spitalul Colţea, unde a murit în dimineaţa zilei de 22 iunie 1913, în urma unei congestii cerebrale. Bărbatul a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, iar la eveniment a fost prezentă Natalia, dar și mari nume ale literaturii românești precum Octavian Goga, Mihail Sadoveanu şi George Topîrceanu.
Dimitrie și Natalia s-au căsătorit în același an în care femeia a divorțat de Ștefan. Fericirea părea garantată, însă gelozia își face loc în relație și o distruge. Femeia devenise atât de posesivă încât nu îl mai lăsa pe bărbat să iasă la întâlniri cu prietenii, ba mai mult, îi cere chiar să-şi modifice poemele de dragoste mai vechi.
M-a obligat să scot părul blond şi ochii albaştri, sub cuvânt că aş fi avut un mare amor pentru o damă blondă, s-a confesat Dimitrie criticului literar Eugen Lovinescu.
Drept urmare, cuplul vorbește pentru prima dată de divorț, însă decide să mai acorde o șansă căsniciei. Cu toate acestea, bărbatul își schimbă atitudinea la 180 de grade față de soția lui și ajunge chiar să o țină închisă în casă, unde îi povestea despre relațiile sale cu alte femei.
Nu-mi plăcea deloc capul lui de satir, cu bărbiţa spaniolă, cu faţa de harap, cu ochii oblici şi pătrunzători, de fachir. Avea o inteligenţă de rară cruzime. Mă tortura cu vorba. Zvârlea numai cuţite. Mai multe zile m-a ţinut încuiată în casă, singură, ca într-un turn, sfâşietor despărţită de fetiţa mea, în imposibilitatea de a-mi relua libertatea. Simţeam paşii lui Anghel, căci venea din când în când acasă şi asculta, să ştie ce fac. Auzeam uşa încuindu-se după el, paşii pierzându-i-se în curte. Eram condamnată la moarte de el, pe care începusem să-l ador, scria Natalia Negru.
În toamna anului 1914, între cei doi izbucnește un scandal monstru, iar Dimitrie o amenință pe Natalia că o împușcă. Enervat la culme de atitudine sfidătoare a soției, acesta trage un glonț către fereastră, care ricoşează însă în marginea metalică a patului, nimerind-o pe soţie în fesă. Şocat de întâmplare, Anghel nu stă pe gânduri şi se împuşcă în piept.
Cei doi sunt transportați de urgență la spitalul din Iași și scapă cu viață, însă bărbatul moare câteva zile mai târziu de septicemie, la vârsta de doar 42 de ani. Din nefericire, Natalia a trebuit să-și îngroape și al doilea soț. Tragediile din viața femeii nu se opresc aici, iar pe 13 septembrie 1916, fiica ei şi a lui Iosif moare la Bucureşti, lovită de o schijă în urma bombardamentului germanilor. Cu toate acestea, Natalia Negru a trăit până la 79 de ani, dându-şi ultima suflare pe 2 septembrie 1962, la Tecuci.
