În paginile încărcate de istorie ale României, numele lui Ion C. Brătianu strălucește ca un far al politicii românești. Acesta a fost nu numai unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri ai țării, ci și o personalitate de prim rang pe aceste meleaguri. În timpul în care a condus Guvernul țării, 1876-1888, cu o pauză de două luni între 9 aprilie și 9 iunie 1881, Brătianu a îndreptat România spre o modernizare ireversibilă. Cu toate acestea, el nu a fost apreciat de toată lumea și unii cetățenii au încercat să îl asasineze.
Ceea ce adesea este trecut cu vederea este faptul că Ion C. Brătianu a scăpat cu viață din două tentative de asasinat. Aceste evenimente nefericite au pus viața sa în pericol și au subliniat adesea prețul pe care liderii politici îl plăteau pentru pozițiile lor puternice într-o perioadă plină de transformări și frământări sociale.
Primul atentat a avut loc în data de 2 decembrie 1880 când Ion C. Brătianu părăsise Camera Deputaților, după o zi istovitoare, și se îndrepta spre locuința sa. Într-o secundă de teroare, un individ necunoscut i-a înfipt un cuțit în piept. Din fericire, hainele groase de iarnă au împiedicat lama cuțitului să pătrundă adânc, însă atacatorul nu s-a oprit și a încercat din nou să-l lovească, dar un deputat prezent în apropiere a intervenit prompt, punându-l la pământ pe agresor. Acest individ a fost identificat ca Ion Pietraru, un fost profesor din Târgoviște, care a vrut să se răzbune pentru o veche altercație cu Brătianu.
La aproape șase ani distanță, în data de 4 septembrie 1886, a avut loc a doua tentativă de asasinat. Stoica Alexandrescu, un negustor modest din Râmnicu Sărat care trecuse prin două falimente financiare, era determinat să atragă atenția printr-un act de notorietate. El a hotărât că cel mai eficient mod de a face acest lucru ar fi să încerce să-l ucidă pe premierul Ion C. Brătianu. În consecință, Alexandrescu a achiziționat un pistol și, împreună cu prietenul său, Iordache Tănase, cunoscut și sub numele de Muscalu, s-au stabilit în București.
În seara zilei de 4 septembrie 1886, Ion C. Brătianu părăsea Ministerul de Interne în compania lui C. F. Robescu, fost director general al Poștelor și Telegrafului, și a unui sergent. În timpul unei discuții pe strada Vămii, care trecea prin zona care astăzi găzduiește Piața Universității, un individ cu un pistol în mână a apărut brusc în fața primului ministru. De la o distanță foarte mică, acesta a apăsat pe trăgaci. Cu toate acestea, pistolul nu a funcționat, iar cei doi oameni au rămas imobili fiind șocați. A urmat o a doua încercare de tragere, dar sergentul Ioniță Constantin, care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu, a intervenit rapid. Glonțul, care a ieșit din țeava pistolului, a fost deviat și a lovit catarama de oțel a lui Robescu (mai târziu cunoscut sub numele de „Cataramă”), fără a provoca vreo rană.
Cazul Stoica Alexandrescu a atras o atenție considerabilă, iar martorii au fost numerosi, ajungând la nu mai puțin de 160 pentru apărare și 58 pentru acuzare. După un proces care a durat șapte zile, verdictul a fost pronunțat: Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, în timp ce Tănase Muscalu a primit o sentință de un an închisoare corecțională, plus o amendă de 4.000 de lei drept cheltuieli de judecată.
Cu toate aceste tentative de asasinat și momentele de pericol, Ion C. Brătianu a continuat să-și servească țara și să joace un rol semnificativ în politica românească. A fost nu numai un om de stat remarcabil, dar și un supraviețuitor. Viața lui Ion C. Brătianu este o ilustrare a sacrificiului și a riscurilor asumate de liderii politici în perioadele tumultoase din istorie. El rămâne o figură cheie în istoria României, un om care a rezistat pericolelor și a contribuit semnificativ la modernizarea țării.
Foto: Wikipedia.org
