Deputații și senatorii sunt aleși în circumscripții electorale, prin vot universal, egal, direct, secret și exprimat liber, pe baza unui sistem de liste și a candidaturilor independente, conform principiului reprezentării proporționale.
Opțiunea pentru un sistem electoral identic al celor două Camere ale Parlamentului le conferă aceeași legitimitate, întrucât ambele sunt expresia voinței aceluiași corp electoral.
Pentru alegerea Camerei Deputaților norma de reprezentare este de un deputat la 70.000 de locuitori, iar pentru alegerea Senatului, a unui senator la 160.000 de locuitori. Numărul de deputați și senatori care vor fi aleși în fiecare circumscripție se determină pe baza normei de reprezentare, prin raportarea numărului de locuitori din fiecare circumscripție la norma de reprezentare.
Un senator este acea persoană care este aleasă în corpul legislativ central al unui stat (de obicei se referă la camera superioară, mai proeminentă a Parlamentului), de către alegătorii unei regiuni și îndeplinește acest mandat de guvernare pentru câțiva ani, conform legii. Termenul „senator” derivă din Roma Antică, unde Senatul descrie „adunarea bătrânilor” („senex” înseamnă „vechi”).
O carieră senatorială implică de obicei un angajament pe termen lung ca personalitate publică, precum și o afiliere politică la un anumit partid. Un senator participă la reuniuni și congrese, dezbateri privind crearea sau actualizarea legilor și regulamentelor și votează pentru sau împotriva anumitor măsuri sau moțiuni politice.
În societățile democratice deschise, un senator este numit și ales în parlament ca reprezentant al poporului, care îi apără și îi promovează interesele. Rolul său este esențial pentru misiunea influentă de verificare, certificare și echilibrare a propunerilor și amendamentelor făcute de Camera Deputaților, camera inferioară a Parlamentului.
Este de remarcat faptul că un senator este o figură proeminentă de elită la care apelează alți politicieni pentru sfaturi și consiliere. Mai mult, el/ea este implicat în proiecte legislative de amploare transnațională (cum ar fi tratate sau acorduri economice și parteneriate între țări).
De obicei, un membru al senatului ridică probleme și face propuneri legislative, rapoarte și prevederi în plen (în fața întregii adunări a Senatului) și în comisii specifice, în funcție de experiența sa profesională.
De exemplu, o persoană care are experiență economică poate face parte din comisia parlamentară financiară/fiscală, un fost medic aparține unei comisii de sănătate publică, un actor aparține unei comisii de cultură, un ambasador, unei comisii de relații externe, în timp ce un ofițerul militar participă de obicei la un comitet de afaceri interne. El/ea ar trebui să respecte procedurile privind discursurile, votul și promulgarea inițiativelor legislative.
Potrivit Statutului deputaților și al senatorilor, deputatul face parte din camera inferioară a Parlamentului, Camera Deputaților care are în componența sa 329 de deputați.
