Una dintre cele mai mari minuni pe care creștini ortodocșii de pretutindeni le sărbătoresc an de an o reprezintă felul în care este aprinsă Lumina Sfântă în noaptea de Înviere în Biserica Mormântului Sfânt din Ierusalim.
Pentru credincioși, Lumina Sfântă este un miracol, în timp ce necredincioșii o văd ca pe o reacțiue chimică normală, iar pentru a fi înlăturate orice suspiciuni, pregătirile pentru aprinderea Focului Sfânt încep cu câteva zile înainte. Astfel, Mormântul Sfânt este sigilat, iar Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, este verificat în mod riguros pentru a nu ridica semne de întrebare cum că el ar fi, de fapt, cel care aduce Lumina Sfântă în mormânt.
Se spune că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind atestat documentar în anul 1106. Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe.
În toată Săptămâna Patimilor, la Ierusalim și în toată Biserica Ortodoxă, se fac rugăciuni după rânduială. Cea mai importantă se face în Joia Mare, când se face spălarea picioarelor, în amintirea lui Iisus Hristos, care a spălat picioarele ucenicilor săi după Cina cea de Taină.
Vinerea Mare este rezervată slujbei Prohodului în cadrul căreia credincioșii ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori împreună cu clerul ortodox condus de Patriarhul Ierusalimului
Sâmbătă dimineaţă, după slujba Prohodului, toate luminile şi candelele din Sfântul Mormânt şi din toată biserica se sting, se aşează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt, apoi se pecetluieşte uşa mormântului în faţa clerului şi a întregii mulţimi cu două panglici de pânză albă, cu peceţi din ceară la capete, aşezate încrucişat.
La slujba vecerniei din Sâmbăta Mare, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu episcopi, preoţi, diaconi şi pelerini, pornesc în procesiune de la Patriarhia Ierusalimului către Biserica Sfântului Mormânt. La ora 14:00, Teofil al III-lea cu tot clerul ortodox ies din altar, precedaţi fiind de 12 steaguri cu însemnări din viaţa Mântuitorului, şi ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în cântări şi în sunetele clopotelor care se aud în tot oraşul.
Îmbrăcat numai în stihar, veşmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfăşurat în groapă, patriarhul intră în paraclisul Sfântului Mormânt, în timp ce un diacon ţine un potir de aur foarte preţios şi aşteaptă la uşă. Aici, patriarhul îngenunchează stând cu capul plecat pe Sfânta Piatră şi face rugăciunea tainică. Totul se petrece în tăcere, toată suflarea aşteptând emoţionată Sfânta Lumină. Numai arabii creştini aleargă prin biserică, bătând din palme, şi, cu voci puternice, roagă pe Dumnezeu în limba lor să vină lumina.
După ce Patriarhul termină de rostit rugăciunea, pelerinii simt o adiere lină pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt, după care adierea dispare și pe piatra mormântului coboară din cer o lumină albă-albăstruire. Se spune că în primele 33 de minute aceasta nu arde, după care se transformă în flacără. Patriarhul Teofil al III-lea „adună lumina cu mâinile şi o aşează în vasul de aur” și, luând două buchete de lumânări, le aprinde şi strigă: „Veniţi de primiţi Lumina!”.
Apoi, dintr-o dată, toate clopotele bat, iar patriarhul este ridicat pe brațe de credincioşi şi este purtat prin toată biserica până la altar, împărţind Sfânta Lumină. Diaconul duce vasul cu lumină în altar, aceasta fiind păstrată până la următorul Paşte. Patriarhul, împreună cu credincioşii şi cu un sobor de ierarhi şi preoţi, înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, în timp ce se cântă „Lumină lină”.
Lumina Sfântă este dată şi celorlaţi reprezentanţi ai bisericilor care îl aşteaptă pe Patriarh să iasă din Mormântul Sfânt.
Foto: Pexels.com
