Explorarea Polului Nord a fost, de-a lungul istoriei, o provocare extremă, rezervată doar celor mai curajoși și bine pregătiți aventurieri. Printre aceștia se numără și un român care a intrat în istorie printr-o reușită remarcabilă: Teodor Negoiță, primul român care a atins Polul Nord geografic. Expediția avea loc la 5 ani după Revoluție, în 1995.
Născut pe 27 septembrie 1947, în orașul Sascut, județul Bacău, Teodor Negoiță a fost un chimist și explorator pasionat de științele naturii și, în special, de zonele polare. Fascinat de misterul și frumusețea regiunilor înghețate, el a decis să se dedice cercetării arctice și antarctice, devenind un nume respectat în acest domeniu la nivel internațional.
La data de 21 aprilie 1995, Teodor Negoiță a devenit primul român care a ajuns la Polul Nord, într-o expediție desfășurată pe schiuri, în condiții extreme, la temperaturi care coborau sub -40°C. Această performanță a fost posibilă după ani de pregătiri, antrenamente și colaborări internaționale. Expediția sa a fost una de tip „eco-expediție”, fără mijloace motorizate, pentru a respecta mediul înconjurător și a demonstra capacitatea umană de adaptare în condiții extreme.
Pe lângă această realizare istorică, Teodor Negoiță a fondat prima stație românească de cercetare din Antarctica, numită Law-Racoviță, în 2006. Stația a fost obținută de România printr-un acord cu guvernul australian, și poartă numele a doi mari oameni de știință români: Emil Racoviță, explorator polar și biolog, și Phillip Law, explorator australian.
Teodor Negoiță a murit pe 23 martie 2011, la vârsta de 64 de ani, dar a lăsat în urmă o moștenire de necontestat în domeniul cercetării polare românești. El a fost un vizionar care a crezut în potențialul cercetării științifice românești și a demonstrat că, indiferent de resurse, pasiunea, determinarea și profesionalismul pot duce la realizări excepționale.
La Polul Nord, soarele stă pe cer 24 de ore din 24, fiind tot timpul lumină. O situație normală în această parte a globului, însă complet stranie pentru omul de rând.
La Polul Nord, lucrurile se desfășoară după două evenimente: noaptea polară și ziua polară. Astfel, în timpul solstițiului de vară soarele doar se apropie de orizont, dar niciodată nu apune. Drept urmare, există mai multe zile la rând în care soarele stă pe cer continuu. În schimb pe timpul solstițiului de iarnă, noaptea polară își face apariția, iar soarele nu se vede cu lunile. La pol aceste excepții au loc tot timpul anului, astfel încât acolo în decursul unui an lumina de zi durează în continuu 6 luni, urmată de 6 luni de noapte.
