Încă din fragedă adolescență, Titu Maiorescu a fost atras de sexul frumos pe care l-a curtat în mod pasional și constant. Din cauza unor frustrări din mediul familial și a unei virilități exagerate, acesta manifesta des o atitudine misogină în anturajul feminin.
Această atracție de nestăpânit spre grația feminină i-a grăbit viața matrimonială când reputatul academician era foarte tânăr. S-a logodit la douăzeci de ani cu Clara Kremnitz, fiica consilierului jurist Georg Kremnitz, aceasta fiindu-i elevă, meditând-o la limba franceză.
În toamna anului 1859, afându-se într-o călătorie spre Paris, Maiorescu face o oprire la Berlin, unde vizitează familia Kremnitz. Acesta a stat aproximativ două săptămâni în capitala Germaniei și chiar în ziua în care trebuia să plece spre Paris, a căzut într-o groapă şi și-a luxat glezna. Acest incident i-a adus imobilizarea sa la pat, iar familia Clarei l-a găzduit și l-a îngrijit chemând un medic pentru a-l însănătoși.
Pe parcursul șederii în casa cancelarului, cei doi tineri, Titu și Clara au fost tot timpul împreună și evident, scenele amoroase n-au fost puține. De asemenea, atmosfera caldă și calmă din familia Kremnitz, în contrast izbitor cu cea din familia sa, au contribuit la hotărârea sa.
În noiembrie 1859, Titu Maiorescu i-a scris prietenului său, Kutschera, decizia pe care a luat-o în ceea ce o privea pe Clara. Deși la început nu o plăcea, o admira pe Elena, sora ei, timpul petrecut cu aceasta i-a apropiat.
Potrivit historia.ro, după ce s-a recuperat, tânărul Titu s-a întors în Paris, însă chiar în noaptea Anului Nou (duminică 1 ianuarie 1860), acesta pleacă din capitala franceză și pe 2 ianuarie apare neașteptat în fața familiei Kremnitz. A doua zi, în urma unui sărut dat în fața familiei, care a fost încântată de eveniment, acesta s-a logodit.
Logodna a durat doi ani și șapte luni, motivul amânării căsătoriei fiind terminarea studiilor lui Titu Maiorescu și obținerea unui post la Tribunal. În tot acest timp, logodnica sa, Clara a avut numeroase crize nevrotice și era nervoasă peste măsură de atâta așteptare. În cele din urmă, pe 1 iulie 1862, Maiorescu și Clara au plecat în luna de miere.
Prima cununie a avut loc în Berlin într-o biserică protestantă după rânduiala familiei Kremnitz. A doua slujbă religioasă, a fost la București, la biserica Amza, aceasta aflându-se în casa în care domicilia familia lui Ioan Maiorescu.
În urma căsătoriei cu Clara Kremnitz, Titu Maiorescu a avut doi copii care s-au născut la Iași: o fată, Livia (1863), şi un băiat, Liviu (1869). Câtiva ani mai târziu, după o relație tumultuoasă cu Mite Kremnitz, academicianul a mai avut un fiu nelegitim Titus Georg.
