Cine a fost premierul României care lătra ca un cățel, mergea în patru labe și își mușca colegii?

Dimitrie Alexandru Sturdza a fost unul dintre cei mai longevivi premieri pe care i-a avut țara noastră, fiind prim ministru în patru mandate între anii 1895 și 1909. Dimitrie Alexandru Sturdza a rămas în istoria țării ca fiind un om cu o mare capacitate de muncă, dar care avea ceva probleme mintale, inclusiv în perioada în care a fost prim-ministru.

Cine a fost Dimitrie Alexandru Sturdza?

Născut la Miclăușeni, în anul 1833, Dimitrie Alexandru Sturdza a provenit dintr-o familie bună și a avut parte de o educație aleasă. Acesta și-a definitivat studiile de drept în Germania și se întoarce în țară unde face parte din ”Monstruoasa coaliție”, cea care pune la cale lovitura de stat din 11 februarie 1866 prin care Alexandru Ioan Cuza este obligat să semneze actul de abdicare de pe tronul României.

În anul 1892, după moartea lui Ion Brătianu, Dimitrie Alexandru Sturdza preia conducerea PNL. Devine premierul României în patru mandate astfel: 15 octombrie 1895 – 2 decembrie 1896, 12 aprilie 1897 – 23 aprilie 1899, 27 februarie 1901 – 4 ianuarie 1906 și 24 martie 1907 – 9 ianuarie 1909.

Articole recomandate

Cum a murit Nicolae Iorga? L-au luat din fața soției, l-au împușcat de nouă ori și l-au aruncat într-un șanț

Cum au sfârșit tragic în decursul unui singur an cei doi copii ai lui Alexandru Ioan Cuza?

Sturdza lătra și își mușca colegii

În ultimul mandat, vârsta își spune cuvântul și Sturdza începe deja să aibă probleme mintale. Premierul are reacții care mai de care mai ciudate și plânge, ca din senin, la ședințele Consiliului de Miniștrii. Ba mai mult, martorii spun că se așeza în patru labe, începea să latre și să-și muște colegii pe sub mesele de prezidiu.

Regele Carol I află imediat despre problemele premierului și dă ordin ca Dimitrie Alexandru Sturdza să fie trimis la Paris. Odată ajuns acolo, Sturdza nu se potolește. La hotelul ”St. James” unde este cazat are din nou accese de nebunie și dă foc perdelelor.

În toamna anului 1908, Dimitrie Alexandru Sturdza revine la București. Diagnosticul era clar: „început de paralizie cerebrală; accese de alienaţie senilă, când cu iritare violentă, când sub formă de manie religioasă, cruci, cereri de iertăciune”. Pe 9 ianuarie 1909, Dimitrie Alexandru Sturdza este eliberat din funcție și înlocuit cu Ion I. C. Brătianu.

Dimitrie Alexandru Sturdza se stinge într-un sanatoriu din București, la vârsta 81 de ani, în octombrie 1914.