Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost regele României care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. În cei 48 de ani de domnie, Carol I a obținut independența țării și a redresat economia acesteia.
Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar după exilarea acestuia țara risca dizolvarea acestei uniri. Astfel, Ion C. Brătianu, călătorește în Germania și se întâlnește la Düsseldorf cu Carol și cu tatăl său, obținând acordul acestuia de a deveni principe. Carol I fusese recomandat de către Napoleon al III-lea (familia lui Carol era înrudită cu familia lui Napoleon al III-lea), lucru care a valorat mult în ochii politicienilor români.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito, cu un pașaport fals până la București, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Pe data de 6 mai 1866, principele a sosit la Baziaş unde s-a întâlnit cu Ion C. Brătianu. Cei doi au călătorit separat pe un vapor, la clasa a II-a fără a schimba o vorbă, pentru a nu isca suspiciuni. Carol I intrat în ţara pe care avea să o conducă vreme de 48 de ani pe la Drobeta Turnu Severin.
Cum s-au cunoscut Carol al II-lea și Elena Lupescu, amanta sa?
Patru zile mai târziu, Carol I al României avea să intre în București. Aici a fost întâmpinat de 30.000 de oameni dornici să-l cunoască. Carol I a depus jurământul în noua sa calitate de domnitor al Principatelor Unite Române în Palatul Mitropolie chiar pe 10 mai, în ziua venirii sale.
Colonelul Haralambie a fost cel care a citat formula de jurământ românesc comunicată prințului în traducere franțuzească: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului”, apoi prințul Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, a rostit în românește, cu voce fermă: „Jur”. Așadar, primul cuvânt pe care l-a rostit în limba română Regele Carol I a fost „jur”.
Regele Carol a fost caracterizat ca fiind o persoană rece. Acesta era permanent preocupat de prestigiul dinastiei pe care o fondase. Soţia sa, Regina Elisabeta, spunea despre Carol I al României că este genul de „persoană care îşi poartă coroana şi în somn”.
