Nu sunt multe poveștile românilor care au pornit de jos și au ajuns să dețină imperii. Una dintre cele mai impresionante este cea a lui Henri Negresco, fiul unui hangiu care din chelner s-a transformat în unul dintre cei mai mari proprietari de pe Coasta de Azur.
În anul 1868, la București, venea pe lume Henri Alexandru Negrescu (devenit ulterior Alexandre Negresco), fiul unui hangiu care deținea un restaurant lângă București. La 15 ani, Henri pleacă în Europa în compania unor lăutari, câştigându-şi existenţa cu vioara.
În anul 1893, Henri Negrescu lasă deoparte vioară odată ajuns în Monte Carlo. Românul este atras de meseria de chelner și începe să lucreze în restaurantele din principatul monegasc. Harnic și descurcăreț, Henri ajunge directorul restaurantului Helder, iar apoi directorul restaurantelor de la Cazinoul din Nisa si de la Cazinoul din Enghien-les-Bains, în 1905.
Doi ani mai târziu, Henri se căsătorește cu Suzanne Bianca Rădescu, cea care era mama fiicei lui Negresco, Germaine Henriette Hélène, născută în 1900. Oficializarea căsătoriei ar fi putut fi impusă de îndeplinirea cerinţelor legale în vederea urmăririi unui scop anume: obţinerea cetăţeniei franceze.
Henri Negresco îl întâlnește pe Pierre Alexandre Darracq, deţinătorul a mai mult de 10% din producţia de automobile a Franţei şi fondator al companiei „Alfa Romeo” în Italia. Cei doi decid să pună bazele celui mai mare hotel de pe Coasta de Azur care își deschide porțile pe celebrul bulevard Promenade des Anglais în 1913. Românul nu are o contribuție majoră, dar se bucura de apreciere şi recunoaştere în tot sudul Franței. Iar imobilul cu 400 de camere primește numele de Hotelul Negresco. Legenda spune că Henri Negrescu a construit o cupolă roz ce avea forma sânului amantei sale.
După doar un sezon, profiturile erau situate în apropierea cifrei de 800 000 de franci de aur, o sumă fabuloasă. Hotelul era cel mai luxos din lume la vremea respectivă, notează historia.ro.
Din păcate, începe Primul Război Mondial în 1914 și Hotelul devine spital de campanie. Astfel, afacerea se ruinează. La finalul Războiului, Negrescu nu mai rămăsese cu nimic. Ruinat, la doar 52 de ani, a murit la Paris în 1920. Henri Alexandre Negresco se odihneşte în cimitirul Batignolles din Paris
„Negresco a murit. Era o personalitate bine cunoscută şi caracteristică a Rivierei. A ştiut să dea artei culinare o eleganţă şi o perfecţiune minunate. (…) Virtuoz surâzător şi gazdă amabilă şi inteligentă, a asigurat bucătăriei franceze o strălucire remarcabilă, o reputaţie mondială”, scria la momentul respectiv publicația pariziană Le Figaro.
Ulterior, deși a fost cumpărat de o companie belgiană, Hotelul a funcționat cu numele românului. Hotelul Negresco funcționează și astăzi. Pe data de 1 martie 2001, el a obținut distincția „Patrimoine du XXe siècle”.
