Istoria ne-a obișnuit cu regi care pier pe câmpul de luptă, înconjurați de glorie, sau în paturile lor luxoase, răpuși de bătrânețe. Însă, dacă privim în „spatele cortinei”, descoperim că unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei au avut sfârșituri care par desprinse mai degrabă dintr-o comedie neagră decât dintr-o cronică regală. Site-ul shtiu.ro îți prezintă topul celor mai bizare și ironice morți ale monarhilor care au condus lumea.
Adolf Frederic a rămas în istorie nu pentru reformele sale, ci pentru apetitul său legendar. În 1771, regele Suediei a decedat după o masă care ar fi hrănit un sat întreg.
După ce a consumat homar, caviar, varză acră și hering afumat, regele a decis să treacă la desertul său preferat: hetvägg (briose umplute cu frișcă și lapte cald). Problema? A mâncat nu mai puțin de 14 porții. Stomacul său a cedat sub presiunea ospățului, iar Adolf Frederic este cunoscut și astăzi sub porecla de „regele care a mâncat până a murit”.
Carol al VIII-lea plănuia campanii militare mărețe, dar a fost învins de un inamic total neașteptat: o grindă de lemn.
În 1498, în timp ce se grăbea să ajungă la un meci de tenis (sportul favorit al nobilimii pe atunci), regele s-a lovit violent cu capul de pragul de sus al unei uși prea joase din castelul Amboise. Deși inițial a părut că își revine și chiar a privit meciul, a intrat ulterior în comă și a murit la scurt timp. O moarte brutal de simplă pentru un rege al Franței.
Henric I, fiul lui William Cuceritorul, a avut o domnie lungă și stabilă, însă a sfârșit-o din cauza unei pofte culinare nestăpânite. Medicii îi interziseseră să mai consume chișcari (niște pești primitivi, asemănători cu țiparii), deoarece îi provocau probleme digestive grave.
În 1135, aflat la vânătoare în Normandia, regele a ignorat sfaturile medicale și a înfulecat o cantitate uriașă de chișcari. A făcut o toxiinfecție alimentară severă și a murit câteva zile mai târziu.
Sigurd Eysteinsson, un conte (jarl) viking al Orkney-ului, a murit într-un mod care pare o glumă a sorții. După ce l-a învins în luptă pe inamicul său, Máel Brigte, Sigurd i-a tăiat capul și l-a legat de șaua calului ca trofeu.
În timp ce galopa victorios, dinții proeminenți ai capului tăiat i-au zgâriat piciorul lui Sigurd. Rana s-a infectat, a provocat septicemie, iar „cel Puternic” a murit din cauza unui om pe care îl ucisese deja.
În 1920, regele Alexandru al Greciei se plimba prin grădinile palatului când câinele său a fost atacat de o maimuță (un macac deținut de un angajat al curții). Regele a intervenit pentru a-și salva animalul de companie, moment în care o a doua maimuță l-a mușcat de mână și de picior.
Ceea ce părea o rană minoră s-a infectat rapid. Regele a refuzat amputarea piciorului, temându-se că îi va distruge imaginea, și a murit de sepsis la doar 27 de ani. Churchill a comentat ulterior: „Aproape un sfert de milion de oameni au murit din cauza mușcăturii unei maimuțe”, referindu-se la instabilitatea politică ce a urmat în Grecia.
