Într-o ceremonie desfășurată la Paris la 4 iulie 1884, Statuia Libertății a fost finalizată și prezentată oficial ambasadorului SUA ca o comemorare a prieteniei dintre Franța și Statele Unite.
Ideea statuii s-a născut în 1865 atunci când istoricul și aboliționistul francez Édouard de Laboulaye a propus un monument pentru a comemora viitorul centenar al independenței SUA (1876), perseverența democrației americane și eliberarea sclavilor de culoare.
Până în 1870 sculptorul Frédéric Auguste Bartholdi venise cu schițele care înfățișau o femeie îmbrăcată ținând în mână o torță. Desenul avea la bază o statuie pe care o propusese anterior pentru deschiderea Canalului Suez.
Bartholdi a călătorit în Statele Unite la începutul anilor 1870 pentru a stârni entuziasmul și a strânge fonduri pentru ridicarea unui monument franco-american. Acesta urma să fie situat pe Insula Bedloe din portul New York.
La întoarcerea în Franța, Bartholdi și Laboulaye au creat Uniunea franco-americană, care a strâns aproximativ 600.000 de franci din donații făcute de cetățenii francezi.
Lucrările la statuie, care a fost botezată în mod oficial „Libertatea iluminând lumea”, au început în Franța în anul 1875. Un an mai târziu, torța completă și antebrațul stâng au fost expuse la Philadelphia și la New York pentru a ajuta la strângerea de fonduri în SUA pentru construirea piedestalului uriașei statui.
Construit din foi de cupru bătute cu ciocanul peste un cadru de oțel finisat de inginerul Gustave Eiffel (care s-a alăturat proiectului în 1879), Statuia Libertății avea o înălțime de peste 46 de metri și cântărea 225 de tone atunci când a fost finalizată, în 1884. După prezentarea ambasadorului Levi Morton la Paris în ziua de 4 iulie a acelui an, statuia a fost dezasamblată și expediată la New York, unde a fost reconstituită bucată cu bucată.
Între timp, editorul american Joseph Pulitzer de la ziarul New York World a intervenit pentru a contribui la strângerea de fonduri în vederea construcției piedestalului, strângând donații de peste 100.000 de dolari până la mijlocul anului 1885, conform History.
În luna octombrie a anului următor, piedestalul de pe Insula Bedloe a fost finalizat, iar Statuia Libertății a fost oficial dezvelită într-o ceremonie prezidată de președintele de atunci al SUA, Grover Cleveland.
Șase ani mai târziu s-a deschis stația de inspecție de pe Insula Ellis, situată în apropiere, unde au ajuns peste 12 milioane de imigranți în Statele Unite, în perioada 1892-1954.
Deasupra acestora, Statuia Libertății „flutura” torța și afișa cele mai cunoscute cuvinte din poezia „Noul Colos”. Aceasta a fost scrisă de Emma Lazarus în 1883 pentru a strânge fonduri și ulterior a fost inscripționată pe o placă amplasată la baza statuii: „Trimiteți pe-ai voștri sărmani, oropsiți, pe cei în genunchi suspinând Libertate!, pe voi, fără casă, de-acasă goniți, săraci ce-a lor țară nu-i mai încape. Făclia speranței vă cheamă, veniți!”
Foto: Pexels.com
