Într-un scenariu geopolitic tensionat, în care Iranul decide să închidă strâmtoarea Hormuz ca reacție la atacuri militare din partea Statelor Unite, consecințele ar fi rapide, ample și cu impact global. Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic deosebit de important situat între Golful Persic și Golful Oman, este una dintre cele mai aglomerate rute maritime pentru transportul de petrol. Aproximativ 20% din petrolul comercializat la nivel mondial trece zilnic prin această zonă. O eventuală blocare a acestei căi de navigație ar declanșa o criză energetică și politică de proporții.
Închiderea strâmtorii Hormuz ar avea un efect imediat asupra prețului petrolului. Cotațiile internaționale ale țițeiului ar exploda, probabil depășind 150 de dolari pe baril în doar câteva zile. Acum prețul este de 70-80 de dolari pe baril. Țările puternic dependente de importurile de petrol din Orientul Mijlociu – cum ar fi Japonia, Coreea de Sud, India sau China – ar fi afectate direct, iar lanțurile globale de aprovizionare ar suferi perturbări majore.
De asemenea, piețele financiare ar înregistra un nivel crescut de volatilitate. Monedele țărilor emergente s-ar deprecia, bursele ar cădea, iar investitorii s-ar refugia în active de siguranță, cum ar fi aurul sau obligațiunile americane.
Statele Unite, alături de aliații din NATO și statele din Consiliul de Cooperare al Golfului, ar trata blocarea strâmtorii Hormuz ca pe un act de agresiune major. Ar putea urma un răspuns militar coordonat pentru a redeschide ruta maritimă, ceea ce ar duce la o escaladare militară cu potențial regional sau chiar global.
Națiunile Unite ar fi convocate de urgență, dar un consens ar fi dificil de atins, având în vedere relațiile complexe dintre marile puteri (SUA, China, Rusia). China, un aliat strategic al Iranului și un mare consumator de petrol iranian, ar încerca probabil să medieze, dar ar avea grijă să își protejeze propriile interese energetice.
Blocarea strâmtorii ar putea încuraja mișcări armate șiite afiliate Iranului, cum ar fi Hezbollah în Liban sau rebelii Houthi din Yemen, să intensifice atacurile asupra aliaților SUA în regiune. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Israelul ar deveni ținte directe. Acest lucru ar putea duce la o conflagrație regională cu efecte devastatoare asupra stabilității din Orientul Mijlociu.
Totodată, rutele alternative de export pentru petrol, cum ar fi conductele prin Arabia Saudită sau Irak, nu ar putea compensa pe deplin pierderile, iar costurile logistice ar crește exponențial.
Dacă tensiunile nu sunt dezamorsate rapid prin canale diplomatice, lumea s-ar confrunta cu o criză energetică similară celei din anii ’70, dar mult mai gravă, având în vedere interdependența economică actuală. Țările consumatoare vor căuta soluții alternative: diversificarea surselor de aprovizionare, accelerarea tranziției energetice și regândirea rezervelor strategice.
Așadar, închiderea strâmtorii Hormuz de către Iran, ca reacție la un atac american, ar marca un moment de cotitură în geopolitica mondială. Ar duce nu doar la o criză economică severă, ci și la o posibilă confruntare militară de proporții în Orientul Mijlociu. Este un scenariu de coșmar care demonstrează fragilitatea echilibrului global și importanța soluțiilor diplomatice într-o lume din ce în ce mai tensionată.
Marina iraniană și-a extins capacitățile în ultimii ani, prin submarine și nave de război avansate desfășurate în locații strategice
Marina iraniană (IRIN) este ramura militară responsabilă oficial de operarea flotei navale regulate a țării, care include submarine și nave de război de mari dimensiuni. Forța numără peste 18.500 de militari și mai mult de 100 de nave. Operațiunile sale acoperă atât Golful Persic, cât și Marea Caspică, cu obiective precum protejarea apelor teritoriale ale Iranului, securizarea rutelor maritime vitale și descurajarea oricăror încălcări ale suveranității iraniene.
Potrivit raportului Global Firepower din 2024, marina Iranului ocupă locul 37 din cele 145 de forțe navale la nivel mondial, scrie hotnews.ro.
