Din aproape 7 miliarde de oameni câți sunt acum pe Terra, aproximativ 2,2 miliarde sunt creștini. De altfel, creștinismul este religia cu cei mai mulți adepți. Cu siguranță că mulți dintre practicanți au auzit cuvântul „Aleluia”? Totuși, de la ce vine termenul și ce înseamnă „Aleluia”?
„Aleluia” este un termen de recunoștință rostit în cadrul slujbelor din perioada Sărbătorilor Pascale, nefiind folosit în perioadele de post. Expresia este utilizată în cântările liturgice, în care acest cuvânt este combinat cu versete din Scriptură, de obicei, din Psalmi.
La origini, expresia a apărut în „Psalmii” regelui David din Vechiul Testament, dar și în Noul Testament. Cuvântul provine din ebraicul „hallelujah” și în traducere înseamnă „Slăviți-l pe ‘Jah'” (YHWH). Cu alte cuvinte, „Aleluia” înseamnă „Laudați-l pe Domnul”
Jah este, de fapt, o prescurtare a numelui divin Jahwe, numele propriu al lui Dumnezeu. Numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică înseamnă “Așa sa fie” . Se spune că Jah a fost numele auzit de Moise pe Muntele Sinai. De altfel, Muntele Sinai a fost locul unde Moise a primit „Cele zece porunci”.
Termenul de „Amin” provine la fel ca „Aleluia” din limba ebraică și, în traducere simplă, acesta înseamnă ”așa să fie” sau ”cu adevărat”. În realitate, termenul nu face altceva decât să întărească o rugăciune și se spune fie la începutul acesteia, fie la finalul ei. În limba română, termenul provine din slavonescul „aminu”. Și originea acestuia se află tot în limba ebraică, unde derivă de la verbul „aman”, care înseamnă „a fi hotărât, a fi ferm, a fi de încredere, a avea credinţă”
Biblia este cea care ne spune că Iisus Hristos își începea adesea cuvântările către apostolii săi rostind înainte de toate cuvântul „Amin”. În Sfânta Scriptură, această expresie a fost tradusă cel mai adesea prin sintagma „Adevăr vă zic vouă!”.
