Sparanghelul are un gust fantastic și este foarte bun pentru sănătatea organismului. Această legumă este puțin consumată la noi în țară, însă este foarte apreciată de civilizațiile occidentale. Sparanghelul este o legumă apropiată cepei, deși nu se aseamănă nici la aspect nici la gust.
Leguma își are originile din regiunile mediteraneene și inițial a fost folosită în scopuri medicinale, ca diuretic și agent purificator al sângelui. Sparanghelul este cunoscut ca „hrana regilor”, fiindcă Ludovic al XIV-lea a dispus construirea de solarii speciale pentru a se bucura de gustul său tot timpul anului.
Consumul de sparanghel are efecte benefice pentru organismul uman: detoxifiază, are proprietăţi antiîmbătrânire, este considerat afrodiziac, protejează împotriva cancerului, ameliorează durerile şi inflamaţiile din corp, previne osteoporoza, reduce riscul de boli de inimă şi malformaţiile congenitale.
Există trei soiuri de sparanghel: verde, alb și violet. Sparanghelul verde este cel mai des întîlnit, deoarece rodește pe tot parcursul anului. Sparanghelul alb este o legumă de sezon, care rodește de la mijlocul lunii martie până în iunie. Soiul violet este cel mai rar. Atunci când este supus termic își pierde culoarea violetă și devine verde. Fiecare tip de sparanghel are propriul gust și aromă.
Leguma este bogată în vitamine valoroase (A, C, B1, B2, și E), în minerale (calciu, fosfor, potasiu, cupru, magneziu, fier și zinc). Potrivit specialiştilor americani de la UCLA, sparanghelul este legume numărul 1 în procesele de detoxifiere.
Leguma este delicioasă consumată singură, însă poate fi gustată și alături de un sos sau împreună cu diferite mâncăruri, precum: supe, paste, risotto, preparate din peşte şi fructe de mare, sufleuri etc.
Sparanghelul se consumă crud, dar și aburit rapid (aproximativ 5 minute), fiert într-o cantitate mică de apă (3 minute) sau copt la grătar timp de câteva minute. Trebuie specificat că această legumă nu trebuie fiartă prea mult, fiindcă lăstarii trebuie să rămînă crocanți în interior. Pentru prepararea acestuia este indicat să se folosească tigăi speciale înguste și înalte: lăstarii se așază pe verticală, bazele lor sunt gătite într-o cantitate mică de apă clocotită, în timp ce mugurii se pregătesc la aburi.
Foto: Pexels.com
