Sindromul Stockholm este în mod obișnuit legat de răpiri și situații în care anumite persoane sunt luate ca ostatici. În afară de celebrele cazuri de criminalitate, oamenii obișnuiți pot dezvolta, de asemenea, această afecțiune psihologică ca răspuns la diferite tipuri de traume.
Ce este sindromul Stockholm?
Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic. Se întâmplă atunci când ostaticii sau victimele abuzului se atașează de răpitori sau agresori. Această conexiune psihologică se dezvoltă pe parcursul zilelor, săptămânilor, lunilor sau chiar a anilor de captivitate sau abuz.
Cu acest sindrom, ostaticii sau victimele abuzului pot ajunge să-i compătimească pe răpitori/agresori. Acesta este opusul fricii, terorii și disprețului pe care ar trebui să le aibă victimele în aceste situații.
De-a lungul timpului, unele victime ajung să dezvolte sentimente pozitive față de răpitorii/agresorii lor. Pot chiar să înceapă să se simtă ca și când ar împărtăși obiective și cauze comune. Victima poate începe să dezvolte sentimente negative față de poliție sau autorități. S-ar putea să fie supărați de oricine încearcă să-i ajute să scape din situația periculoasă în care se află.
Acest paradox nu se întâmplă cu fiecare ostatic sau victimă și nu este clar de ce apare atunci când se întâmplă.
Mulți psihologi și profesioniști din domeniul medical consideră sindromul Stockholm un mecanism de coping sau o modalitate de a ajuta victimele să facă față traumei unei situații terifiante . Într-adevăr, istoria sindromului poate ajuta la explicarea acestui fapt.
De unde a pornit totul?
Sindromul Stockholm datează de secole, însă abia în 1973 a fost recunoscut ca fiind o tulburarea psihică. Atunci doi bărbați au ținut patru persoane ostatice timp de 6 zile după un jaf bancar din Stockholm, Suedia. După eliberarea ostaticilor, aceștia au refuzat să depună mărturie împotriva răpitorilor lor și chiar au început să strângă bani pentru apărarea lor.
După aceea, psihologii și experții în sănătate mintală au atribuit termenul „sindrom Stockholm” condiției care apare atunci când ostaticii dezvoltă o legătură emoțională sau psihologică cu persoanele care i-au ținut în captivitate.
Simptomele sindromului Stockholm
Victima dezvoltă sentimente pozitive față de persoana care o ține captivă sau abuzează de ea.
Victima dezvoltă sentimente negative față de poliție, personalitățile autorității sau oricine ar putea încerca să o ajute să se îndepărteze de rapitorul lor. Pot chiar să refuze să coopereze împotriva răpitorului lor.
Victima începe să perceapă umanitatea răpitorului și să creadă că au aceleași obiective și valori.
Aceste sentimente se întâmplă de obicei din cauza situației emoționale și extrem de încărcate care apare în timpul unei situații de ostatici sau a unui ciclu de abuz.
De exemplu, oamenii răpiți sau luați ostatici se simt adesea amenințați de răpitorul lor, dar sunt, de asemenea, foarte dependenți de ei pentru supraviețuire. Dacă răpitorul sau agresorul le arată oarecare bunătate, pot începe să simtă sentimente pozitive față de cel care le-a capturat această „compasiune”.
De-a lungul timpului, această percepție începe să se remodeleze și să distrugă modul în care o privesc pe persoana care îi ține ostatică sau abuzează de ea.
Exemple de sindrom Stockholm
Patty Hearst. Poate cel mai faimos, nepoata omului de afaceri și a editorului de ziare William Randolph Hearst a fost răpită în 1974 de Armata de Eliberare Symbionese (SLA). În timpul captivității, și-a renunțat familia, a adoptat un nou nume și chiar s-a alăturat SLA în jefuirea băncilor. Mai târziu, Hearst a fost arestată și a folosit sindromul Stockholm ca apărare în procesul său. Această apărare nu a funcționat și a fost condamnată la 35 de ani de închisoare.
Natascha Kampusch. În 1998, Natascha, în vârstă de 10 ani, a fost răpită și ținută sub pământ într-o cameră întunecată, izolată. Răpitorul ei, Wolfgang Přiklopil, a ținut-o captivă timp de mai bine de 8 ani. În acea perioadă, i-a arătat bunătatea, dar a bătut-o și a amenințat-o că o va ucide. Natascha a reușit să scape, iar Přiklopil s-a sinucis. Conturile de știri din acel moment îl raportează pe Natascha „a plâns inconsolabil”.
Mary McElroy: În 1933, patru bărbați au ținut-o pe Mary, în vârstă de 25 de ani, cu armele, au legat-o de ziduri într-o fermă abandonată și au cerut răscumpărare familiei sale. Când a fost eliberată, s-a străduit să-și numească răpitorii în procesul ulterior. De asemenea, ea și-a exprimat public simpatia pentru ei.
Sindromul Stockholm în societatea actuală
În timp ce sindromul Stockholm este în mod obișnuit asociat cu o situație de ostatic sau răpire, se poate aplica de fapt la alte câteva circumstanțe și relații.
Relații abuzive. Unele cercetări au arătat că persoanele abuzate pot dezvolta atașamente emoționale față de agresorul lor. Abuzul sexual, fizic și emoțional, precum și incestul, pot dura ani de zile. În acest timp, o persoană poate dezvolta sentimente pozitive sau simpatie pentru persoana care abuzează de ea.
Abuz asupra copilului. Agresorii își amenință frecvent victimele în cel mai rău mod posibil, chiar și cu moartea. Victimele pot încerca să evite supărarea agresorului prin respectarea normelor. De asemenea, abuzatorii pot manifesta bunătate care ar putea fi percepută ca un sentiment autentic. Acest lucru poate confunda și mai mult copilul și poate duce la neînțelegerea naturii negative a relației.
Trafic de persoane. Persoanele care sunt traficate se bazează adesea pe agresori pentru necesități, cum ar fi hrana și apa. Când agresorii prevăd acest lucru, victima poate începe să dezvolte sentimente pozitive pentru agresorul lor. De asemenea, pot rezista la cooperarea cu poliția de teama represaliilor sau crezând că trebuie să-și protejeze agresorii pentru a se proteja.
Antrenor sportiv. A fi implicat în sport este o modalitate excelentă pentru oameni de a-și construi abilități și relații. Din păcate, unele dintre aceste relații pot fi în cele din urmă negative. Tehnicile dure de antrenament pot deveni chiar abuzive. Sportivul își poate spune că comportamentul antrenorului este pentru binele lor și acest lucru, potrivit unui studiu din 2018, poate deveni în cele din urmă o formă a sindromului Stockholm.
Cea mai mică viteză de pe planetă este cea de creștere a cristalelor gigantice din peștera Naica, din Mexic. Sunt printre cele mai mari cristale de pe planetă. Ajung la 12 m lungime și la 55... citește tot
Președintele american a sugerat marți americanilor să nu se blocheze în dezbaterea noilor dezvăluiri din dosarele Epstein și să „treacă mai departe”, după ce Departamentul Justiției a... citește tot
În ultimii ani, caricaturile generate cu ajutorul inteligenței artificiale au devenit un adevărat trend pe rețelele sociale. De la portrete amuzante până la ilustrații în stil Pixar, anime... citește tot
