Când eram mici îi auzeam pe bunicii noștri spunându-ne că suntem ca un argint viu. Copii fiind, nu realizam că această expresie are, totuși, o semnificație aparte. Ei voiau să ne descrie ca fiind fâșneți, veseli și plini de energie. Ce este, de fapt, argintul viu?
În mod tradițional, argintul viu este mercurul elementar sau metalic. Mercurul este un element chimic care se găsește în mod natural în roca din scoarța terestră, inclusiv în depozitele de cărbune. Există sub mai multe forme: Mercur elementar (metalic), compuși anorganici ai mercurului, metilmercur și alți compuși organici.
Mercurul elementar sau metalic (argint viu) este un metal strălucitor, alb-argintiu și este lichid la temperatura camerei. Este folosit în termometre mai vechi, becuri fluorescente și unele întrerupătoare electrice.
Când este aruncat, mercurul elementar se sparge în picături mai mici care pot trece prin fisuri minuscule sau se pot atașa puternic de anumite materiale. La temperatura camerei, mercurul elementar expus se poate evapora și se transformă în vapori toxici invizibili, inodori. Dacă este încălzit, este un gaz incolor, inodor.
Când mercurul reacţionează cu o altă substanţă, formează un compus, cum ar fi sărurile anorganice de mercur sau metilmercurul.
Expunerea la mercur metalic are loc cel mai adesea atunci când mercurul metalic este vărsat sau când produsele care conțin mercur metalic se sparg, astfel încât substanța (argintul viu) este expusă la aer.
Mercurul metalic provoacă în principal efecte asupra sănătății atunci când este inhalat sub formă de vapori, unde poate fi absorbit prin plămâni. Simptomele expunerilor prelungite și/sau acute includ tremurături, modificări emoționale (cum ar fi schimbări de dispoziție, iritabilitate, nervozitate, timiditate excesivă), insomnie, modificări neuromusculare (cum ar fi slăbiciune, atrofie musculară, convulsii), dureri de cap și/sau performanță slabă la testele funcției mentale.
Expunerea mai mare poate provoca, de asemenea, efecte renale, insuficiență respiratorie și deces.
În forma sa anorganică, mercurul apare din abundență în mediul înconjurător, în primul rând sub formă de minerale cinabru și metacinabru și ca impurități în alte minerale. Mercurul se poate combina cu ușurință cu clorul, sulful și alte elemente și, ulterior, pot forma săruri anorganice.
Deși utilizarea sărurilor de mercur în produsele de consum, cum ar fi medicamentele, a fost întreruptă, compușii anorganici de mercur sunt încă utilizați pe scară largă în săpunurile și cremele pentru iluminarea pielii.
Clorura mercurică este folosită în fotografie și ca antiseptic și dezinfectant topic, conservant pentru lemn și fungicid. În trecut, clorura de mercur a fost utilizată pe scară largă în produse medicinale, inclusiv laxative, medicamente pentru deparazitare și pulberi pentru dentiție.
De atunci a fost înlocuit cu agenți mai siguri și mai eficienți. Sulfura de mercur este folosită pentru a colora vopselele și este unul dintre agenții de colorare folosiți în vopselele pentru tatuaje.
Când sărurile anorganice de mercur se pot atașa de particulele din aer se formează metilmercur. Ploaia și zăpada depun aceste particule pe uscat. Chiar și după ce mercurul se depune pe uscat, acesta revine adesea în atmosferă, sub formă de gaz sau asociat cu particule, și apoi se redepune în altă parte.
Pe măsură ce circulă între atmosferă, pământ și apă, mercurul suferă o serie de transformări chimice și fizice complexe, dintre care multe nu sunt pe deplin înțelese. Organismele microscopice pot combina mercurul cu carbonul, transformându-l astfel dintr-o formă anorganică în organică. Metilmercurul este cel mai comun compus organic de mercur găsit în mediu și este foarte toxic.
Expunerea la metilmercur apare cel mai frecvent atunci când oamenii mănâncă tipuri de pește și crustacee care au niveluri ridicate de metilmercur în țesuturi. Aproape toți oamenii au cel puțin cantități mici de metilmercur în corpul lor, ceea ce reflectă prezența pe scară largă a metilmercurului în mediu.
Metilmercurul este o neurotoxină puternică, iar persoanele expuse la niveluri ridicate pot avea efecte adverse asupra sănătății, cum ar fi pierderea vederii periferice, senzație de „ace și ace”, de obicei în mâini, picioare și în jurul gurii, lipsa coordonării mișcărilor, tulburări de vorbire, auz, mers și/sau slăbiciune musculară.
Foto: Pexels.com
