Perioada secolului al XX-lea a scos la iveală cele mai negative caracteristici ale omului. Europa, acum un continent al bunăstării, a fost în trecut un continent al erorilor umane, unde cele mai sadice gânduri au ieșit la iveală. În România, ca și în alte țări europene, secolul XX a fost unul greu, plin de povești emoționante. Ce a fost „experimentul Pitești” și cum a scos la iveală imaginea negativă a țării?
România de după anul 1948 înseamnă teroare, putere economică scăzută și asasinate politice. Așa cum în majoritatea țărilor din Europa s-a încercat o reeducare a populației în mod brutal, în România a fost exemplul Închisorii Pitești.
Din punct de vedere istoric, închisoarea a fost construită pe vremea Regelui Carol al II-lea și a fost terminată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. În perioada 1048-1952 aici a funcționat un centru pentru reeducare, controlat de autoritățile comuniste. Scopul acestui loc a fost dispariția convingerilor și ideilor politice a deținuților. În fond, autoritățile doreau să scape de intelectualii români.
Estimările totale a numărului de persoane care au luat parte la acest experiment este cuprins între 1000 și 5000. Conform datelor, a fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului din blocul de Est. În urma torturii, între 100 și 200 de deținuți au murit, dar numărul poate să fie și mai mare.
Deținuții erau obligați să se tortureze reciproc, iar dacă nu acceptau, erau bătuți în mod sever. Cele mai barbare torturi din acest loc aveau lor în postul Paștelui, când torționarii regizau diferite scene sexuale cu personaje religioase. Aceștia erau scufundați cu capul în materii fecale și urină, după care erau puși să se „împărtășească” unii pe alții, scuipându0se în gură între ei.
După ce regimul extremist a luat sfârșit în anul 1952, secretarul general al PCR, Gheorghe Georgiu-Dej, a condamnat la moarte toate persoanele care au pornit experimentul Pitești. Din cele 22 de persoane, 16 au fost uciși la închisoarea Jilava, iar ceilalți în diferite locații.
Închisoarea a continuat să funcționeze ca loc pentru opozanții regimului. Aceștia erau aduși sub pretextul unor condamnări pentru infracțiuni de drept comun. În anul 1977, în urma presiunilor internaționale, locul a fost închis.
În 1980, pe o parte din suprafața închisorii au apărut blocuri de locuințe. După căderea regimului mai multe clădiri din complex au fost dărâmate sau schimbate, iar ulterior a fost construit un memorial al suferinței.
Foto: Universulargesean.ro & Ziarulunirea.ro
